Razele soarelui îmi luminau camera cum nu au mai făcut-o până acum iar alarma telefonul deja se auzea ceea ce însemna că trebuie să mă trezesc....
Mă duc repede spre baie unde fac un duș rapid. După ce ies din duș îmi fac rutina zilnică și mă duc înapoi în cameră sa ma îmbrac. Ținuta Alexei:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă duc jos unde era fratele meu,așteptându-mă pentru a putea pleca la liceu. Ne luăm la revedere de la părinți și plecăm. Ne-am hotărât să facem o mică întrecere să vedem care este mai rapid. După ceva vreme ajungem la poarta liceului,nu credeam că mai ajung... Cât de departe poate să fie, nu puteam să mergem la un liceu mai apropiat?? Se pare că am câștigat întrecerea, mă întreb oare unde e fratele meu. Eh, nu e ca și cum i-aș duce lipsa.
La intrarea în liceu îi văd pe Sabrina și pe David care se pare ca ne așteptau pe noi.
Eu: Bună dimineața,ce faceți? Sabrina: Vă așteptam pe voi Eu: Păi eu am ajuns... David: Alex nu vine?? Eu: Probabil s-a împiedicat pe drum Nu știu unde e. Eu aș zice să intrăm dacă nu vrem să întârziem la ore... Sabrina: Bine,hai
Și toți trei plecăm spre clasă. Toți aveam aceiași oră și anume Biologia. Ajunși în clasă ne căutăm un loc unde să stăm. Era o singură bancă liberă iar eu si Sabrina voiam să stăm amândouă,așa că David s-a oferit să stea lângă un băiat blond în spatele nostru. E incredibil cât de drăguț poate să fie băiatul ăsta.
În pauză am încercat să îl căutăm pe Alex dar nu l-am gasit,oare i s-a întâmplat ceva rău? Nici la telefon nu răspunde, în momentul ăla încep să fug spre pădure. Cand ajung în pădure mă sprijin de un copac,după câteva minute își face apariția David. David: De ce ai fugit?? Eu: Fratele meu e de negăsit,cine știe unde e acum sau în ce încurcături a intrat,chiar dacă nu o arăt sau o spun,îl iubesc mult pe Alex nu aș suporta dacă i s-ar întâmpla ceva rău.. David: Nu trebuia să fugi,dacă ți s-ar fi întâmplat și ție ceva rău?? Eu: Nu că ți-ar păsa (spun eu în șoaptă) David: Poftim? Eu: De ce îți pasă dacă mi s-ar întâmpla ceva?De ce ai venit dupa mine?? David: Pentru ca îmi pasă de tine Eu: Abia dacă ma bagi în seamă.. David: Dacă nu te bag în seamă nu înseamnă că nu îmi pasă. Eu: Acum vrei să pleci?? David: Fără tine nu (spune el uitându-se în ochii mei) Eu: Și dacă nu vreau să plec? David: Stau aici până o să vrei Eu: Dar de ce nu pleci? David: Uită-te cum ești îmbrăcată la cât de proști sunt unii oameni poate te răpește cineva și îți face ceva rău... Eu: Îți place cum sunt îmbrăcată?? David: Da,îți stă foarte bine. Eu: M-am plictisit,vrei să facem o plimbare prin pădure? David: Bine. Mergând prin pădure am aflat mai multe lucruri unul despre altul,acum putem spune că suntem cei mai buni prieteni... Dintr-o dată se auzi un mărit,era un lup știu că nu e momentul dar fix atunci aleg să merg mai departe în speranța că voi vedea acel lup,mai mult ca sigur era un vârcolac...
După câteva minute de mers în care ne-am simțit urmăriți am ajuns în fața unui lac fermecător. Când am vrut să ne întoarcem pe unde am venit calea ne-a fost tăiată de lupul care ne-a urmărit până acum. Dar nu vroia să ne facă rău,cel puțin nu mie. David: Stai în spatele meu,nu te teme nu se v-am întâmpla nimic Eu: Nu vrea să ne facă rău David: E o ființă sălbatică normal că ne v-a face rău Eu: Spui asta de parcă noi nu am fi exact ca el David: Pentru ca nu suntem ca el,cine știe câte persoane a omorât,noi nu am rănit pe nimeni niciodată Eu: Lasă-mă să mă duc la el să văd ce vrea,știu că îl putem ajuta David: Dacă îți face ceva rău nu voi fi responsabil de ceea ce se va întâmpla Eu: Nu îmi va face nimic stai liniștit Mă apropii cu pași mici de micul nostru prieten,nu părea să reacționeze într-un fel anume. Nu știu de ce dar am senzația că îl cunosc de o viață întreagă. Mă opresc in fața lui,acesta îmi sare în brațe parcă s-ar bucura să mă vadă. Deodată se uita urât la David și începe să mârâie,oare cu ce i-a greșit bietul băiat? Dintr-o dată observ că lucrurile lui Alex erau chiar după un copac din apropiere. Asta însemna că lupul acesta era chiar Alex. Nu mai e mult și ar trebui să se transforme din nou în om. Sunt atât de fericită că l-am găsit și sunt mai mult ca sigura că a auzit tot ce i-am spus lui David despre el...
După 5 minute de așteptat în sfârșit Alex a revenit printre noi,când l-am văzut i-am sărit în brațe și l-am strâns atât de tare încât nu mai putea să respire. Imediat după ce i-am dat drumul din îmbrățișare s-a dus spre David, nu înțelegeam despre ce e vorba...
Alex: Ce treabă ai tu cu sor-mea?? David: Niciuna... Alex: Atunci de ce ești aici cu ea?? David: Sora ta a plecat plângând de la școală și a venit aici, nu aveam cum să o las singură nu sunt ca tine să o las să plângă cu bună știință (spune el tipând la Alex) Alex: Și de ce ar fi treaba ta dacă plânge sau nu?? David: Nu îți pot spune Alex: De ce ți-e rușine?? David: Pentru că nu e treaba ta (spune el nervos și pleacă spre casă lăsându-ne pe mine și pe Alex singuri în pădure)
Sper că o să se împace,nu aș fi împăcată să știu că din cauza mea s-a stricat o prietenie de 15 ani...
