Razele soarelui mă trezesc ca de obicei. Mă duc la baie să îmi fac un duș. După ce termin dușul îmi fac rutina zilnică și mă duc să mă schimb. Ținuta Alexei:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
C
red că o mică plimbare nu mi-ar strica așa că ies din casă și încep să merg spre parc. Tot drumul m-am simțit urmărită și să fim sinceri sa fii urmărit nu e chair cel mai comod sentiment din lume. Încep să alerg spre casă cât de repede pot dar dintr-o dată cineva mă prinde de mână.
Nu l-am mai văzut pe tipul ăsta până acum,ce vrea de la mine oare?? Eu: Lasă-mă în pace Anonim: Trebuie să vii cu mine Eu: De ce?? Anonim: Ca așa trebuie Eu: Nu vin nicăieri cu tine În acel moment mă ia pe sus și mă urcă într-o mașină care presupun că e a lui. Eu: Ce vrei de la mine?? Anonim: Nimic Eu: Atunci lasă-mă să plec Anonim: Nu pot face asta Eu: De ce?? Anonim: Pentru că ești specială Eu: Hai nu zău Anonim : Nu vrei să afli cum să te întorci acasă? Eu: Ești nebun,lasă-mă să plec Anonin: Nu Eu: Lasă-mă să plec Anonim: Înțelege odată că nu pleci nicăieri
După vreo 20 de minute de mers ajungem într-un depozit, sper să scap repede de aici. Eu: De ce m-ai adus aici?? Anonim: Vei vedea
După vreo oră apare un bărbat înalt,de vârstă medie,cred că îl cunosc. Anonim: Ea este fata Bărbatul: Bine,poți pleca Eu: Lasă-mă să plec acasă,te rog. Bărbatul: Nu pot face asta Eu: Ce vrei de la mine?? Bărbatul: Tu draga mea ești o norocoasă Eu: De ce?? Bărbatul: Ai fost aleasă să mă ajuți într-o misiune foarte importantă Eu: Vezi tu exista o problemă în legătură cu asta Bărbatul: Care? Eu: Nu vreau să te ajut cu nimic (spun eu țipând la el) Bărbatul: Mai vedem noi Eu: Cine ești?? Bărbatul: Sunt un prieten de-al părinților tăi (spune el și îmi zâmbește) Eu: Ești cel care face parte din familia originară, Niklaus parcă? Niklaus: Bravo,văd că ți-ai adus aminte de mine Eu: Cum aș putea să te uit (spun eu în șoaptă) Niklaus: Dacă mă ajuți cu această misiune îți promit că nu îți voi face niciun rău ție sau celor dragi ție... Eu: Nu te cred,am auzit multe povești despre tine ești cel mai rău om din lume... Niklaus: Poți să crezi orice vrei despre mine dar să știi că îmi respect cuvântul. Eu: Am doar 15 ani cu ce te-aș putea ajuta eu pe tine?? Niklaus: Poți face mult mai multe decât crezi Eu: Ce te face să crezi asta?? Niklaus: Sunt unele lucruri pe care nu ar trebui să le știi deocamdată... Eu: Dacă vrei să te ajut îmi vei spune totul chiar acum Niklaus: Nu cred că vrei să știi adevărul Eu: Bine atunci găsește-ți alt "minion" care să îți facă treburile murdare (spun eu în timp ce mă îndrept spre ieșire) Niklaus: Stai,am o propunere pentru tine Eu: Te ascult. Niklaus: Dacă mă ajuți cu misiunea asta promit că îți voi spune tot Eu: Bine,de ce ai nevoie? Niklaus: Presupun că ai auzit de blestemul Sorelui și al Lunii Eu: Da am auzit,dar e doar o poveste de adormit copii nu cred ca există Niklaus: Se spune că dacăvârcolacii desfac primii acest blestem se vor putea transforma când vor ei iar în zilele cu lună plină nu vor mai simți durerea transformării Eu: Dar tu ești vampir,de ce ai face un bine vârcolacilor? Niklaus: Defapt eu sunt vârcolac dar am devenit vampir printr-o vrajă și partea mea de vârcolac a fost "dezactivată" Eu: Și de ce ai nevoie pentru a ridica acest blestem? Niklaus: Tot ce trebuie să faci este să îmi aduci piatra lunii de restul mă ocup eu Eu: Și unde gasesc piatra asta?? Nici macar nu știu cum arată... Niklaus: Știi unde e vechea biserică? Eu: Da,de ce? Neklaus: Te duci acolo și intri în biserică, apoi mergi spre altar. Când vei intra în altar vei vedea un tunel mergi prin acel tunel până ajungi într-o cameră cu comori,acolo o să găsești piatra,este ovală și transparentă Eu: Am înțeles
Mă duc grăbită spre vechea biserică pentru a lua piatra aia blestemată mai era suficient timp până diseară. Când ajung în fața bisericii îmi fac curaj și intru. Am intrat în altar și am văzut acel tunel, îmi aprind lanterna telefonul pentru a vedea pe unde merg și încep să pășesc spre acea cameră a comorilor. După vreo 2 minute de mers prin tunel am intrat în camera comorilor și am început să caut piatra lunii...
După ceva timp de căutat am găsit-o, am luat-o și am început să alerg cu toată viteza spre depozit.
După 5 minute de alergat am ajuns la depozit,nu era așa departe înainte.... Eu: Am găsit-o Niklaus: Dă-mi-o Eu: Nu înainte să îmi explici de ce sunt așa specială Niklaus: Îți voi spune mai târziu dă-mi piatra acum Eu: Dacă nu imi zici nu o vei mai vedea vreodată Niklaus: Bine îți zic Eu: Te ascult:))
După ce mi-a explicat totul,nu imi venea sa cred ce am aflat,am rămas șocată....
