Poeziile mele

Nu iti pot da drumul

Si am inceput sa fiu
Increzatoare in mine si sa imi vad de viata mea
Dar un lucru ma tine pe loc
Imi pune stop la "caseta"asta

Pe tine sa te scot
Din inima...din piept nu pot
Nu iti pot da drumul
De parca stau tintuita in lanturi
Legata de tine ma simt

Nu iti pot da drumul
Esti incatusat cu lanturi vechi
Ce imi sfasie inima si trupul

Ma simt goala pe dinauntru
Si nu mai simt nimic
Nici macar frigul iernii

Si ma zbat si dau din maini
Incerc sa scap
Dar lanturile strang tot mai tare
Si ahh nu mai am scapare

De ce ma privesti cu ura
Cand vreau in fata sa iti vorbesc
Cuvintele in vant se pierd
Si eu iar alunec catre infern

Nu iti pot da drumul
Mainile imi sunt legate
De lanturi cu cupru fermecate
Lasa-ma odata
Sa imi traiesc viata toata

Privirea ti-e tot mai neagra
Si sa ma omoare pare sa vrea
Si sa nu imi crute amarul
Si nici libertatea sa nu mi-o dea

Arunci in mine cu sageti
Nu iti pasa ce provoci
Ce daune in suflet imi faci
Si in minte ce ganduri imi evoci

Si incerc ochii a-i inchide
Sa nu te mai privesc
Sa nu mai te vad venind spre mine
Alergand ca un leopard spre prada
Sa imi injughii inima cu o spada

Si mi-ai facut atat de mult rau
Nu mai stiu ce esti
Un inger sau un demon
Acum ma pierd in valuri
In gemete si tipete taioase

Dar nu stiu de ce
Nu iti pot da drumul
Esti amarul vietii
Esti cosmarul diminetii