Poeziile mele

Într-un tablou

Si vine o vreme când
Iar arde o flacara in sufletul plapand
Si vine o zi in care tu cazi
Te uiti la cer si speri sa mai auzi

Vocea aceea ce te alina
Ce durerea ti-o arunca departe
Si lacrimile ti le transforma
In zambete senine

Cauti fețe in jurul tau
Mergand usor pe drumul tau
Sperand ca va fi bine
Cauti imbratisari in lume
Vrei sa le primesti dar nu, nimic nu vine

Si cauti ochi calzi
Ce te pot umple de bucurie
Cauti iubire in toti aceeasi inima
Ce nu de mult la tine a renuntat
Cauti sfaturi si ele parca s-au innecat
In largul "marii" de oameni falsi

Cauti o mana de ajutor
Dar apoi renunti ca tu esti singurul tau salvator
Si spui ca nu te mai crezi in nimeni
Ca nu multa lume te iubeste asa cum tu te iubesti
Ca lumea e rea si te judeca

Si te inneci cu lacrimi
Si simti cum te sufoci
Ca nu mai ai aer
Si parca stai pe a prapastiei margini

Iti ascunzi lacrimile in perna sau in palme
Si maine va fi bine
Asa iti spui singur
Te minti pe tine

Si totul e ca intr-un tablou
Pictat cu culori reci
Si ai vrea sa adaugi culori calde
Sa mai simti maini sau doar palme

Ce te ajuta si care iti redau iar
Pofta de viata
Dar simti frig si singuratate
Si nu e nimeni acolo
Sa te poate
Ridica si ajuta

Nu mai e nimeni in jurul tau
Simti ca esti al nimanui
Simti cum mori pe dinauntru
Putin cate putin
Fara ca nimeni sa stie!