Încă o dată m-am încrezut în a lumii miraj
Și am crezut că voi avea suficient curaj
Am avut, ce-i drept, doar pentru moment
Cât să prind sentimente încă o dată și să cad când sunt neatent,
Am fost rănit încă o dată, de altcineva acum
A distrus ce am construit singur, dar altcineva ar fi făcut-o oricum.
Nu?
Încă o dată cu capul înainte m-am aruncat
Fără să mă gândesc un moment că rămân devastat
Dar am făcut-o din a mea naivitate
Neștiind că mă poate nimici pe la spate,
Am uitat, de fapt, că se poate petrece
Doar din cauza lipsei de sentiment rece.
Așa-i?
Nu o dată, ci dublu am greșit
Pentru că am fost nesăbuit
Trebuia să rămân în bula mea
Și să nu mai las pe nimeni în ea,
Dar m-a vrăjit nespus de bine
Făcându-mă sa uit de mine.
Foarte trist, de ce?
Uitasem ce înseamnă iubirea adevărată
Una ce este mereu neseparată
Ea mi-a arătat din nou culorile iubirii
Și m-a făcut să simt din nou gustul fericirii,
Din păcate pentru un timp puțin
Dar este specific pentru timpul adolescentin.
Chiar mereu?
O să mai trec oare prin asta vreodată, mă întreb
Sau voi rămâne mereu în locul meu ereb
Dar va apărea mereu o altă ființă care să mă vrăjească frumos
Mă va face să mă simt din nou că pot fi un om curajos,
Și mă încred în dragoste din nou, poate mai greu
Și de se repetă acestea, mă voi întreba mereu:
Încă o dată?
