E seara, ma uit la cer de parca ar fi ultima oara
Acum ultima parte din mine incepe sa moara
Nu ma simt a mine si simt cum ma duc incet spre moarte
Si simt cum plec definitiv spre un departe
Undeva unde nimeni nu ma va gasi
Iar eu acolo voi muri.
Simt cum mor putin cate putin
De parca acesta mi-ar fi scrisul destin
Parca ard ca ultima tigara a cuiva
Care e promisa pentru moartea altcuiva
Ard incet si mor pe interior intr-un fel invizibil de fel
Ca mai apoi sa dispar fiindca nu-mi gasesc in aceasta lume un tel.
Ultima oara as vrea sa zic adio tuturor
Inainte sa mor, ca sa pot sa plec de aici usor
Sa nu fiu atasat de nimic de aici
Altfel va trebui sa tai totul cu un brici
Iar apoi sa dispar de tot
Sa uite lumea de mine, caci si eu pot.
Sa fiu pierdut intr-o padure, atarnand ca o frunza de un copac
Sau inecat in valurile marii involburate unde pic ca un ac
Sa fiu lasat sa cad de pe culmile lumii
Sa ma pierd in nori in timp ce imi vad viata cu ochii
Ca la final sa ii inchid de tot pentru lumea asta cruda
Si sa plec linistit spre o viata mai buna.
De ar exista asa ceva, bine ar fi
Fiindca lumea nu s-ar mai pripi
La astfel de alegeri dureroase cu pierderi
Pentru altii, nu pentru insisi ei
Pentru ei este o usurare sufleteasca, lasa in urma viata mult urata
Pentru altii devine greu fara a-i avea pe ei in a lor soarta.
Dar pentru ultima oara, lasa-ma sa mor
Sa fug pe meleaguri unde nimeni sa nu imi poarte dor
Lumea sa uite intr-o clipa de mine
Fiindca asa poate le-ar fi mai bine
Asa ca, scriu aceste versuri stiind ca o sa doara
Deoarece vreau sa ramana pentru totdeauna ultima oara.
