O săptămână de când Min Yoongi s-a transferat la școala mea. Numărul lui nu a apărut. Nu știu unde aparține, nu îi pot citi gândurile -probabil înjurături la adresa mea-.
- Min Yoongi! am țipat când profesoara a ieșit din clasă și m-am apropiat de el
- Din nou tu, luminiță.
- Da, din nou eu. mi-am dat ochii peste cap subtil
- Ce dorești de data asta? și-a ros obrazul, neinteresat de ce urmează să spun
- Vrei să luăm prânzul împreună?
- De ce îți dorești asta atât de mult?
- Ești diferit.
- Ce insinuezi?
- Iei prânzul cu mine?
Ne-am privit reciproc. A prins ideea că nu îi voi răspunde la întrebare și a tăcut, desigur simțeam că este curios dar nu insistă.
A dat din cap aprobator oftând, iar eu am zâmbit satisfăcută.
- Hei Myung-Hee iei prânzul cu noi? m-a întrebat Mark dar l-am refuzat politicos, un 19.07.2017 fiind afișat deasupra lui.
Astăzi suntem in 19.06.2017.. încă o lună pentru el..
- Și, de ce vrei să iei prânzul cu mine? Mă placi? a întrebat brusc brunetul de lângă mine, făcându-mă să tresar.
- Ce? Nu! Nu te plac! Cum să te plac într-o săptămână, ai înnebunit?
- Atunci?..Vrei să mă omori?
- Serios Min Yoongi? Am eu față de ucigaș?
- Dar nici de o tipă normală nu o ai. Pare că știi ceva, ceva important dar ascunzi. Cine ești tu de fapt?
Wow, wow, wow. Isteț.
- Ce vrei să spui Min Yoongi?
- Vei afla curând..
- Acum eu mă aflu în suspans, super! am exclamat puțin enervată.
Ne-am luat de mâncare, și ne-am așezat împreună. Yoongi mi-a rânjit, parcă știind secretul meu. Însă asta e imposibil...nu?
- Tu ești cel care știe ceva defapt. Nu știu ce, dar voi afla, curând. i-am spus privindu-i ochii
- Amândoi știm ceva, atunci.
- Nu știu despre ce vorbești.
- Și, luminiță, ce voiai să spui cu "ești diferit'? La ce te referi?
- Doamne, mănâncă o dată și taci.
- Suportă-mă dulceață.
Mi-am dat ochii peste cap trântind bețișoarele de masă.
- Poți, te rog frumos să termini cu poreclele acestea? am întrebat politicos.
- Nu chiar, luminiță. Dar pot să spun că ești pierdută. Este ceva special la tine, știi ceva dar nu în totalitate, ochii tăi sunt pierduți.
A tăcut, eu nevrând să afișez niciun fel de expresie facială, ca să nu-i dau de bănuit. Ne-am privit reciproc apoi am oftat și mi-am văzut de mâncarea mea.
- Nu știu de unde le scoți.. am murmurat înainte că niște boboace să vină spre Yoongi chicotind, atunci iar am oftat. Succes cu ele Mr. Eu Știu Tot.
Mi-am dus tava și am plecat spre clasă, desigur auzind un țipăt al lui Yoongi ce îmi era adresat.
Am rânjit, acele boboace fiind amice de ale mele. Oh Yoongi, ce te așteaptă pe tine.
