Jungla dorintei

Capitolul 6

Sebastian era asezat deja la masa cand ea ajunse pe terasa. Avea un pahar in maini si era imbracat intr-un mod lejer.  In ciuda a tot, cand Grace examina frumoasele trasaturi ale anfitrionului sau, simti cum bataile inimii i se accelerau. Ce avea Sebastian Oliveira de de provoca un impact atat de puternic asupra ei? Nu stia si nici nu intelegea.

- Trebuie sa crezi ca sunt o persoana rea pentru ca le-am furat bani acelor oameni - spuse neputand evita sa deschida din nou subiectul. Stiu ca sunt vinovata intr-un anumit mod pentru ca vorbim despre compania mea, dar vreau sa stii ca eu nu stiam nimic despre asta. Am nevoie sa ma crezi.

- Te cred - spuse el, cu o voce dulce precum mierea. 

O privea cu aviditate, ca si cum ar fi fost un pradator asteptand sa sa sar asupra prazii lui.

- Intr-adevar? - intreba ea, foarte surprinsa.  Evident acela nu era raspunsul la care se asteptase. 

- Vorbesti serios?  Inca nu stiu cine este responsabilul, dar voi descoperi si, in viitor voi verifica conturile cu mai multa atentie. Stiu ca ar fi trebuit sa observ ceea ce se intampla dar...

- Dar atunci cand esti foarte concentrat in functionarea companiei, e destul de greu sa nu te uiti cu atentie la numere - spuse Sebastian , terminand fraza in locul ei.

- Asa este.

In realitate , nu se intamplase chiar asa, dar era pe aproape. In mod surprinzator, Sebastian parea sa o inteleaga. Cu siguranta se gandise mai bine si ajunse la concluzia ca ceea ce spunea ea era adevarat.

- Ar fi trebuit sa am mai multa grija.

- Cred ca ar trebui sa uitam acest episod - murmura cu o voce senzuala.

- Mi-ar placea sa iti multumesc pentru rochie.   E foarte frumoasa si imi vine... destul de bine - continua, in timp ce Maria ii puse un pahar in fata. E evident ca cea a cui ia apartinut rochia avea o talie mai mica decat a mea.

- Tie iti vine mai bine - comenta el, ridicandu-si paharul un un zambet senzual pe buze. Mult mai bine.

Vazand ca el nu ofera mai multe detalii despre cea caruia ia apartinut acea rochie superba, Grece nu putu evita sa nu simta o incredibila curiozitate.

- Nu pot sa imi imaginez ca cineva ar fi putut uita de o asemenea rochie.

- Propietara rochiei se grabea sa plece.  Imi amintesc ca viata in jungla nu o atragea deloc...

Grace il privi un moment. Atunci comenta :

- Esti un barbat foarte complicat, Sebasatian. Rece si pasional in acelasi timp. Spui ca nu iti plac oamenii, dar exista o profunda amabilitate inauntrul tau. Stiu asta.

- Nu ma transforma in ceva ce nu sunt, Grace.

- Nu fac asta. Iai tratat pe Carlos si Filomena cu un profund respect. Este evident ca ii apreciezi foarte mult. Daca nu ar fi fost asa, nu te-ai fi suprat asa tare pe mine.

- Sunt un sfant. Sunt sigur ca ti s-a spus asta - continua pe un ton batjocoritor.

- Eu nu bag in seama barfele. Prefer sa trag propriile mele concluzii.

- O femeie caruia nu ii plac barfele? Nu ti se pare ca le tradezi pe femei, Grace?

- Nu, dar cred ca aparentele pot fi inselatoare. Persoanele judeca pe baza propriilor experiente? Nu asta ai facut si tu cu mine? Cand am ajuns aici mi-ai spus ca minciuna si inselatoria fac parte din gena unei femei. Si totusi, tu nu te-ai nascut crezand asta. Cine te-a schimbat atat de mult, Sebastian?

- Poate ca tu nu ai acea gena, dar o ai pe cea a psihologiei. De ce vrei sa stii lucruri despre mine, Grace?

- Pentru ca vreau sa te ajut.