Jungla dorintei

Capitolul 4

Mergeau fara sa isi vorbeasca, desi sunetul pasarilor si a insectelor din jungla mai alina tacerea care se lasase intre ei. Din cand in cand, Sebastian privea peste umar pentru a se asigura ca ea il urma, dar o facea doar un moment, ca si cum in realitate nu ii pasa ca ea ar putea cadea intr-o balta si nu se va mai ridica. Era evident ca el regreta faptul ca o invitase, asa ca Grace decise sa nu se apropie prea mult de el. Vor vizita plantatia de cafea asa cum planuisera, se vor intoarce la casa lui Sebastian si, cand el ii va fi dat un raspuns despre imprumut, Grace va pleca. Sebastian Oliveira o voia afara din viata lui pentru todeauna.  Era atat de prinsa in gandurile ei incat nici macar nu daduse seama ca el se opri decat atunci cand ea se lovi de el.

- Imi pare rau. De ce ne-am oprit?

- Tocmai am avuns la plantatia de cafea. 

Acelea erau primele cuvinte pe care Sebastian le pronuntase  de cand avusera acel sarut arzator si a acea conversatie. Grace privi in jurul ei foarte surprinsa, vazand ca inca sunt inconjurati de jungla.

- Dar inca suntem in jungla.

- Cafeau creste in jungla. Cei care detin plantatia prefera sa isi aiba afacerea in perfecta armonie cu natura. Foarte ecologic. Pe tine te intereseaza tipul acesta de lucruri. 

Se intoarsera de unde plecara. Priviri dure si comentarii sarcastice incarcate de o semnificatie pe care ea inca nu o putea interpreta.

- Da, bineinteles ca da. In plus, cunosc foarte bine istoria plantatiei. Motivul pentru care suntem dispusi sa platim pretul pe care ei il cer pentru cafea este pentru ca creste intr-un sistem ecologic. Daca am fi folosit o cafea mai ieftina, poate ca am fi reusit sa iti inapoiem imprumutul.

- Sugerez sa amantam aceasta conversatie pana cand terminam vizita pe plantatie. Traversara rauri, impreuna cu cei care aveau grija de capre. Gainile fugeau dintr-o parte in alta libere si un grup de copii se jucau in jurul lor. In timp ce se apropiau de niste mici cladiri, un barbat si o femeie iesisera pentru ai intampina.  Pareau de vreo saizeci de ani, asta datorita pielii lor batatorita si a hainelor invechite si foarte folosite. Ar fi putut foarte bine sa fi fost mai tineri. Femeia il saluta pe Sebastian cu caldura si respect. El vorbea foarte repede in portugheza, facand din cand in cand cate un semn spre Grace. Cei doi ascultau cu atentie si, din cand in cand, aruncau priviri anxioase catre tanara. Grace ofta. Cunoscandu-l pe Sebastian Oliveira, cu siguranta nu era nimic bun.

-  Ii incomodeaza venirea mea pe nespusa masa? Daca este asa, putem sa ne intoarcen la tine acasa.

- Nu, vizita ta nu ii incomodeaza, dar, in mod normal, ii preocupa.

- De ce? Stiu cumva ca afacerea mea trece prin momente dificile?

Sebastian nu raspunse si isi continua conversatia in portugheza cu cei doi. Desi Grace nu intelegea ceea ce spuneau, ii se paru ca el ii linistea in legatura cu ceva. Cuvinrele lui parura sa aiba efect deoarece femeia il prinse de mana si ii dedica o privire de multumire. Unita de modul in care li se imblanzisera trasaturile, Grace observa cum Sebastian strangea mana batranei cu afectiune. Pana la urma nu era atat de incababil de as arata sentimentele. Dupa ce dadu drumul mainii , Sebastian se intoarse spre ea si ii prezenta pe cei doi lui Grace.

- Carlos si Filomena - spuse. Ei se ocupa de plantatie impreuna cu familia lor si cu cativa muncitori.

- Copii aceia sunt ai lor? -intreba Grace , privindu-i pe cei mici.

- Sunt nepotii lor. Copii lor lor pe camp.

- O adevarata afacere de familie... 

In acel moment Folomena facu un pas in fata si spuse ceva in portugheza.