O noapte la liceu

Capitol 13-Matematica 2

-ALOOO, raspunzi azi?

Omgg, este Adina la geam, chiar a venit? Parca nu voia, o m g!!!!

-Vin imediaaat, raspund eu cat sa ma auda si imi arunc un tricou pe mine

Ii deschid usa politicos si o invit sa pofteasca inauntru, are o fata stearsa si parca rosie, prefer sa nu intreb nimic pentru a nu fi un bagacios, partea buna este ca o vad in siguranta dupa ziua de azi in care nu a aparut la liceu, poate e bolnava.

-Ma bucur ca ai putut veni!

-Ma rog, gandeste-te ca am fost obligata.

Ii asez cartile pe masa, pun tabla pe care o aveam de cand eram mic pentru a invata pe ea si o intreb daca mai are nevioe de ceva.

-Poftim, ii intind pixurile

-Aa..mersi? Uite, nu pot sta mult deci hai la treaba.

Nu pot sa cred ca aceasta fiinta sta asezata pe canapeaua mea si chiar ma asculta, ii predau prima lectie de mate cat de bine pot si ma asigur ca intelege de fiecare data, folosesc toate metodele pe care le stiu si sper sa o ajute la testele viitoare, simt cum viitorul ei depinde de mine

-Auzi Valerian, esti virgin?

Poftim? Vorbeam despre ecuatia de gradul 2, de unde ia mai venit si aceasta intrebare? Rosesc la auzul ei pentru ca stiu ca ma voi face de ras daca raspund.

-Hahaha, deci ce ziceai de ecuatia aia?

Reiau ce spusesem ultima data uitand deja momentul awkward la care am fost supus si dintr-o data ii suna telefonul Adinei, ii arat ca poate vorbi linistita in camera de alaturi iar pana atunci eu m-am gandit ca ar fi momentul sa scot mancarea pe masa. Intind sushi-ul, crevetii si cateva prajiturele tiramisu pe care le facusem.

Adina intra in camera dupa terminarea apelului mai plouata ca niciodata, imi vine sa ma arunc pe geam cand stiu ca nu o pot intreba ce se intampla cu ea deoarece nu este treaba mea.

-Vrei o cana cu apa? o intreb cat de pasnic se poate

-Nu, e ok, ce sunt astea? *arata catre farfuriile de pe masa*

-Pai..ma gandeam ca poate ti-ar fi foame dupa atata invatat..

-Ah, ok? *se aseaza langa mine unde statea pentru a fi atenta la explicatii. O simt ca se foieste foarte mult, semn ca e agitata. Oare e din cauza mea? Sunt sanse sa fie emotionata ca am pregatit atatea pentru ea? Incerc sa o privesc in ochi pentru a face o conexiune, ochii ei lucesc si imi vad reflexia in ei, este asa minunata fetita asta, as da orice sa o pot tine in brate chiar acum si sa ne uitam la un film pana adormim.

-Valerian? Trebuie sa plec, acum! *isi aduna lucrurile si deja vad cum se apropie de usa. Oare am luat-o prea rapid?

-Dar nu ai incercat pestele si praji-

-Nu pot, scuze, ne vedem la liceu, mersi oricum.

Si asa s-a terminat sedinta de meditatie pe care am asteptat-o atatea zile...sa zicem doar ca e mai bine decat nimic, oricum cred a fost reusita. Ma duc in pat cu o stare victorioasa si alunec in lumea viselor