Sunt un nimeni. O umbră pe strada goală, dar nu la fel de goală ca și inima și creierul meu. Când ai plecat, nu am fost tristă. În schimb, o gaură neagră a luat viață înauntrul meu și a înghițit tot ce mă reprezenta. Mi-ai golit universul, mi-ai luat stelele si toate planetele. Până si nebuloasa a plecat cu tine, lăsându-mă fără materie pentru a mă putea creea din nou. Și acum, sunt un univers negru, un abis al tăcerii.
