Mă ridic brusc din pat, simțindu-mi respirația grea și lacrimile fierbinți curgând încet pe obraji. Umbra ta îmi bântuie visele, ca deobicei, iar eu nu pot să fac nimic decat să sper că va înceta.
Ochii tăi îmi amintesc de mare, deoarece în ei, regăsesc tot ce iubesc. Plajele enorme, cu nisipul fin și marea sălbatică cu valuri amenințătoare, stau împreună sub același soare care le privește timp de milioane de ani și nu se va sătura niciodată să o facă.
Marea ești tu, nisipul sunt eu. Mereu acolo pentru tine, acceptându-ți cuvintele și atitudinea schimbătoare care mă lovește din plin.
Te iubesc.
Pentru că respiri, exiști, trăiești.
Te iubesc,
Când dormi, mănânci sau râzi.
Te iubesc,
Chiar dacă nu este reciproc.
Te iubesc,
Acum, peste două ore, pentru totdeauna.
