La limita gloriei

Cap 3 Identitati

Azi era ziua cea mare când începea liceul.
Programul de lucru îl aveam deja făcut și pus pe birou.Între orele 8:00-14:00 trebuia sa fiu la scoala ,iar de la ora 16:00 pana la 18:30 era programul de curățenie.
Uram asta,uram faptul ca sunt nevoită sa merg la același liceu cu toti copiii aia.Nu îmi sunt de ajuns cât vin aici ,mai trebuie sa ii vad și la scoala.
In ce m am bagat...totul pentru mama...
Îndur toate astea ca banii ce ii fac sa ii trimit o parte mamei.Dacă stateam sa calculez ,chiar nu se merita chinul ce îl duc.
M am trezit ,îmbrăcat și coborât la micul dejun.Uniforma mea era atât de frumoasa,dar parca nu eram eu.Fusta era prea scurta iar tricoul era puțin prea transparent ,ce ma salva era cravata.
Mi a fost puțin rusine sa ma prezint jos dar eram bucuroasa ca voi avea o cina in familie.

-Ho...unde crezi ca mergi?acolo este masa familiei Davis...spune Fahima tragandu ma de umar spre ea.
-Am fost anunțată ca la ora 7:00 este micul dejun in familie ...
-Lasa vocea asta de mieluț inofensiv,ți se pare ca eu de 15 ani îmi permit sa ma așez la masa familiei iar tu după o zi da?
-Fahima...nu fi asa dura cu sărmana fata.
Pe bilet i ai scris sa fie prezenta la mesele in familie,nu ai precizat ca trebuie sa ajute la aranjarea mesei.
Scumpa mea,îmi pare rau de Fahima...ea este puțin mai severa.
-A...nu va deranjați,eu sunt vinovata ca nu am înțeles...

Eram puțin dezamagita dar nu stiu ce mi a putut trece prin cap când am primit biletul.Era clar ca sunt chemată la ajutor ....
Ma uitam la doamna Valeria și soțul ei cum își savurau micul dejun cu peste 15 feluri de mancare pe masa.Mi se părea amuzant puțin,altii iau cinele asa in timp ce eu trebuia sa împart un sandwich dimineața cu încă 2 copii.De multe ori nu îmi rămânea nimic...
Priveam acele brioșe de pe masa cu atata pofta,..salivam numai  privind.
Atenția la brioșe îmi fuse distrasa când un val de parfum încântător îmi întoarse privirea.
Pentru câteva secunde m am panicat atunci când m am uitat către ticalosul de Jason.Pe cât de nemernic era,pe atât de bine și arata.Cum privirea lui s a întors către mine,cu atât mi am lăsat o eu in jos.
Nu doream sa am o Conversație sau o tangenta cu el.
Sigurul motiv pentru care îndurăm aroganta lui era faptul ca am nevoie de job ul asta.
Stateam intr un colț alături de  Kalista și așteptăm ca familia regală sa îmi dea o sarcina.

-Deci Jason,se pare ca ai cunoscut o pe Tara,spune tatal lui Jason in timp ce mananca domnește.

Atmosfera devenea penibila ,cel puțin asa simteam...
Nu vedeam putina compasiune sau caldura la masa.
Ma tot întrebam ce legături au între ei de Jason nu părea încântat sa își vada părinții.

-Nu am avut timp de asemenea lucruri.

Poftim??poftim??nu ai avut timp de ASEMENEA LUCRURI ??oh!tipul asta chiar se joaca cu răbdarea mea!Mai aveam puțin și îmi explodau creierii!

-Ea este noua fata angajata part time,vei merge cu ea la liceu pentru o perioada.
-Mi ai adus o dădaca?sau mai bine spus ...o jucărie?spune acesta rânjind.
-Jason!controleaza ți cuvintele!spune doamna Valeria ridicând tonul.

Cum îndrăznea nemernicul asta sa ma faca excorta!chiar crede ca ma interesează cu atata disperare banii părinților lui?!!Nu inteleg cum poate cineva sa jignească atât de urat fără putine resentimente!cu ce i am gresit ?!!

-Tara...pss...nu plânge draga mea...spune doamna Kalista întristată.

Pur și simplu cuvintele lui m au durut enorm,și nu e prima data.Stateam înțepenită nepunând sa spun ceva,tot ce ieșea din mine erau lacrimile de durere.

-Îmi cer scuze Tara pentru fiul meu...spune doamna Valeria.
-Este okei doamna Valeria,nu va puneți intr o situație stânjenitoare din cauza mea...