-— AUTOR -—
—- Nimic. Din nou! Striga din toți plămâni bărbatul, și arunca cu cana cu cafea în perete, făcând băiatul din fața sa sa tresară puternic. Nu ești în stare sa prostesti o copila de 15 ani?! Cat de imbecil poți fi?Nici nu avea curajul sa îl privească pe bărbat în ochii din cauza furiei. Jignirile ce ii erau aduse, nu prea îl afecta. Putea sa ii facă ce dorea, el dorea doar ca familia lui sa fie bine, de aici și acest rahat în care este implicat.
Nu înțelegea de unde venea aceasta ura pentru hyung ul sau, dar nici nu voia sa știe. Pana la urma Taehyung era atât de hain uneori, cine știe ce făcea el pe la spatele celorlalți membri. Dar acest bărbat, nu a auzit niciodată de el, sa aibă un conflict anume.
-— Nu înțeleg de ce vreți sa fac asta. Izbugni dintr-o dată fiind satul de jigniri. De ce vreți atât de tare sa o fac pe Dallia sa se îndrăgostească de mine? Ea îl iubește pe Taehyung dacă nu ați văzut asta. Și el probabil face asta la rândul sau dar e prea orgolios sa recunoască asta pentru ca tatăl ei l-a trădat cu mult timp în urma și astfel a ajuns sa îl omoare. Acel câine își-
Palma ce se izbi de birou l-a făcut imediat pe Jimin să tacă din gura. Înghiți în sec văzând ochii roșii de furie ai șefului sau și din instinct s-a dat cu doi pași mai în spate.
Acum parca regreta ca nu a tăcut din gura în timp ce ii asculta jignirile.
—- Nu. Doar nu îndrăzni sa îmi numești fratele mort! Acel nenorocit o sa plătească scump pentru ce a făcut. Ce, crede ca Jeong era un ,,câine " singur? Bună gluma, nu are habar de cine era în spatele său. Iar ca a fost prins, asta a fost greșeala mea ce nu trebuia sa se întâmple vreodată.
-— Jeong...Dae Jeong era fratele tău?
Întreba fără glas. Acel bărbat nu l-a trădat o singură dată. În tot acest timp, el era de fapt aceea cârțita pe care toți o căutau.
Tot își merita moartea. Chiar foarte bine a făcut Taehyung ca a dat ordin sa fie ucis.
După câteva secunde de tăcere, cel mare se așeza pe scaunul de la birou. Avea capul în mâini sprijinit și ochii închiși. Iar când se calmă, răspunse celui curios.
-— Da. Era fratele meu, și nu va rămâne nerazbunat. Îmi voi lua și nepoata lângă mine, și va face ce ii zic eu. Va duce o viata mult mai buna în mâinile mele, deja plănuiesc cu cine sa o mărit.
Jimin își musca buza de jos. Nu a crezut niciodată ca fata ce a crescut practic în ochii membrilor era nepoata unuia din cei mai mari dușmani ai lor. Nu a părut niciodată sa ii curgă acel sânge blestemat prin vene...
Dar chiar si asa. Ea, indiferent de cine era, ea era ,,fata" celor din bangtan. Toți o prețuiau și iubi chiar și după ce Taehyung a transformat o într-o asasina de temut.
Asta...dacă te lasă Taehyung sa o iei de lângă el, plus noi. Poate ești un Dae, dar noi suntem bangtan și nu renunțam atât de ușor la ceva.
Gândi mândru Jimin și ieși din cameră bărbatului sa meargă sa își vadă familia..
<<La casa bangtan...>>
Taehyung observa ca prietenul său Jimin începea sa lipească tot mai mult de pe acasă. Iar când se întorcea nici măcar nu îi comunica unde s a dus. Doar un răspuns sec. ,,Am avut putina treaba afară "
Deși presimtea ca era mai mult de atât. Poate doar își cauta familia, dar chiar și așa, el și ceilalți băieți îl ajutau cu asta deși păreau a fi întrați în pământ.
-— Of Jiminie...ce pui tu la cale..Sopti în timp ce isi duse privirea spre scări când auzi sunetul unor tocuri.
Începu să râdă pe sub mustăți știind ca era mica sa asasina, Dallia. Fata se chinuia de ceva timp sa învețe sa meargă pe tocuri fără să își rupă gâtul.
Trist. Nu prea îi reușea aceasta performanță.
—- Of Dallia, ți-am zis sa nu mai porți tocuri. Te vei- când întoarse capul sa o privească rămăsese blocat, văzând fata din fața sa. Dallia? Întreba incruntat. Tu ești...?
Fata își dăduse ochii peste cap. La ce sa se aștepte de la Taehyung, dacă e și ea puțin aranjată, Dallia aceea nu mai este. Poate ca are dreptate dar totuși.
—- Nu Taehyung, sunt o copie a ei. Am uciso și acum ma prefac ca sunt ea ca să te omor. Răspunse ironică. Normal ca eu sunt!
Cu pași repezi se apropie de băiat și ii dăduse cu mica poșetă în cap. Taehyung scoase un ,,auch" începând sa se frece în locul lovit. Se întreba uneori cu ce a greșit când acum 10 ani văzuse acea mica bucata de carte agățată de Jimin, și a luat o sub aripa sa.
—- Ai grija pe cine lovești tu! Yaaa! Dar stai, de ce ești asa de aranjată? Nu îmi amintesc sa fie o zi speciala sau ceva.
—- Mnu, dar e ziua surori lui Hyujin siii m-a invitat la ea. Spuse zâmbind inocent. Iar ca tot vrei sa scapi de Hyujin, îl voi ucide pentru tine, ce spui?
Taehyung se strâmbă. Nu prea ii plăcea ca fata sa se ducă singura sa omoare pe cineva. S ar fi dus el cu ea dar din păcate avea alte planuri diseară. Asa ca avea să o trimită cu unul din membri.
—- Bine, te duci și îl omori dar nu singura.
Tocmai când se gândea la un nume, pe cine ar putea trimite alături de fata asta seara, atunci Jimin, tocmai sosise de afară.
Zâmbi satisfăcut când găsise pe cineva. Știa ca băiatul e liber deci..
—- Jimin o sa vina cu tine.
Spuse brunetul iar Jimin se oprise în loc când își auzi numele strigat. Clipi des și se uita la cei doi.
-— Um...unde sa ma duc eu mai exact?
-— La o petrecere. Vei merge și îl vei ucide pe Hwang cu Dallia.
Asta era o oportunitate bună sa se apropie puțin de fata...nu?
CITEȘTI
Asasin [✔︎]
Fanfiction,,Îi simțeam privirea plină de ură. Întrebarea ,,de ce" parcă tipa din ochii ei. Atât de mult...aș fi vrut să întru în pamant in acest moment decât să văd aceea privire. - De ce? De ce m-ai folosit pentru nimic? Mă întreba șoptit deși știam că în su...