Ea chiar crezuse ca el o iubea. Fusesera semne clare... Existasera amintiri care sa-i impartaseasca acest lucru, existau prieteni care sa o incurajeze in legatura cu asta, sa o minta. Prieteni care nu erau prieteni, erau acolo doar de forma, si care o plateau cu sfaturi false ca sa ramana in preajma lor, sa ia pe umerii ei si tristeti necunoscute, sa incerce sa rezolve probleme straine.
Ea nu avea pe nimeni. Nici macar el nu o iubea.
El iubea pe altcineva.
In mintea ei, stia de ce. Nu era frumoasa, nu! Cu siguranta nu! Nu fusese niciodata suficient, niciodata nu se comparase cu celelalte fete.
Nu era nici fermecatoare. De fapt, era atat de fermecatoare precum o stanca in mijlocul unei plaje imense. Era mereu acolo, lumea se sprijinea des pe ea! Stateau un timp, si dupa plecau toti! Chiar crezuse ca va fi ceva diferit, ca el chiar ar putea sa iubeasca o stanca.
Insa se inselase. Aleasa lui era prietena ei!
CITEȘTI
O cauza pierduta
Short Story"Si lacrimi curg continuu in jos O lacrima- o amintire! Lacrimi pe un obraz frumos... Si viata ei e-n asfintire!" pasaj gasit pe o pagina de caiet dintr-un centru de recuperare. autorul nu este menționat, însă avem motive sa credem ca este protagoni...
