Robia iubirii

Inceput de sclavie

-Nu pot sa cred!

-Oo!Ba da..

-Nu trebuie sa te mai stresezi, ai slabit foarte mult.

-Mama, nu-i adevarat..!

-Bine, bine..Calmeaza-te si mananca.Incearca sa nu te mai gandesti!

                        In jurul replicilor aprinse ce aveau loc in bucatarie, Alison zapacita se trezi in patul ciudat si rece.Ii era atat de frig, incat buzele i se facura vinete.Se cobori, incercand sa urce cu greu scarile ce duceau spre bucatarie.

-Deci nimeni?Si imediat Alison recunoscu vocea femeii.

Nimeni...!Si din spatele zidurilor se auzi o voce de barbat.Dar nu acel barbat fioros si distant.Nuu.Altul...Vocea lui strabatu gandurile lui Alison.Avea o voce senina, calda, scaldata intr-o mie de inimi ascunse.

Fata urca scarile, pasind tiptil fara a lasa sa fie auzita.Se apropia din ce in ce mai mult, iar inima incepu sa bata si mai tare.Apasa usor pe cleanta usii din fata ei.Auzea vocile tot mai aproape.Deschise usa...Liniste.Deschise si mai mult pana ce intrase de tot in incapere.Avea privirea atintita in pamant, iar rochia adia usor in mersul gingas al fetei.Parul blond era incalcit, si cateva suvite se lasau pe fruntea ei.Intr-un final, ridica privirea.

-.....Liniste.Atat de liniste incat se puteau auzi bataile inimii fetei.

-Ooo, haide!El este fiul meu, Josh.Si ridicandu-se de pe scaun, femeia arata catre baiat.Era un baiat tanar, inalt, cu parul usor deschis, iar ochii imensi albastri.

El fara nici o farama de uimire, se ridica facand un gest simpatic din cap.Alison amuti.Tremura...de frica.Isi incolacise mana dreapta in jurul taliei.Se uita accidental in ochii lui adanci, dar tulburata de frica isi lua repede privirea.

-Eu sunt Ali...-rosti fata aproape in soapta- adica, Alison.

-Incantat! rosti baiatul usurat.Pofteste, continua el schitand un zambet, ia un loc!

-Aaaa, multumesc!Dar vreau mai intai sa ma schimb.Si rostind acestea, se intoarse repede pe scari, inapoi in camera ei.

Arunca rochia veche, mototolind-o; o trase apoi pe cea noua care venea perfect.Se spala repede pe fata, isi desprinse parul din coada pe care o avea, apoi pornise pe scari.Ajunsa in bucatarie atrase putin atentia, dar se aseza repede pe scaun.

-Acum,relua femeia cu un glas suav, spune-ne despre tine...

-Nu sunt prea multe de spus.Sunt orfana, straina si sclava.Spunand acestea, Alison duse mana la ochi pentru a sterge lacrimile ce aveau sa vina.

        In clipa urmatoare se auzi o usa bubuind puternic.Intrase el...

-Ce cauti aici? intreba barbatul parca lovit de ceva.

Alison se ridica brusc

-Eu doar...

Zbang! Ii trase o palma. 

-Locul tau e jos.Esti doar o sclava amarata.Nimic mai mult.

        Fata izbucni in hohote de plans, parasind repede incinta.Rebekah, sau sotia insensibilului inchise ochi.Josh se ridicase brusc incepand sa tipe.

-Tataa..de ce te comporti asa?

-Nu aveti niciun drept sa-mi puneti vre-o intrebare.

Trase cu usa, si iesi...

        Alison statea in pat tremurand cu putere..Apoi simti ceva pe umar.

-Hei!

Josh.

O doamne! Nu se putea sa o vada in halul acesta.Astfel, rostise fara sa intoarca privirea:

-Multumesc!Sunt bine.

-Chiar si tu crezi aceasta minciuna? relua el.

        Alison se intoarse.Era atat de trist.Dar asa...frumos.Avea un aer elegant, misterios, distant.

-Haide, spune-mi povestea ta!

Alison isi sterse lacrimile si incepu sa povesteasca totul.El o privea uluit.Socat, chiar.

-Cred ca e greu sa pierzi totul...adauga el.

-Tu crezi ca e asa, eu stiu ca este asa.

-Daca ai nevoie de cineva cu care sa povestesti, continua el, eu voi mai fi prin preajma ceva timp.

-Nu cred.Imi pare rau, sunt doar o sclava, nimic mai mult.Si rostind acestea, intra in camera de baie tratind usa dupa ea.

Cleanta scartai a durere, iar El ramase singur.