La varsta de 3 luni mama a decis ca este mai bine sa plece si sa ma lase cu tata si bunicii. Tata a incercat sa o convinga pe mama sa ramana, dar ea nu a fot de acord. Si-a facut valiza si a plecat ... m-a parasit. Tata nu a suportat viata fara mama asa ca a inceput sa mearga la bar. In fiecare seara se intorcea acasa beat, o ameninta pe bunica ca ma ia si ma omoara. In fiecare seara trebuia sa suport certurile dintre tata si bunicul. Chiar daca eram mic, eu realizam ce se intampla, realizam ca va trebuie sa fug de acasa cand voi fi mai mare. Acum tata nu imi facea nimic, totusi avea putina inima.
La varsta de 4 ani bunica a murit de cancer. Bunicul a murit la doar cateva saptamani dupa moartea bunicii ... a murit de tristete. Am ramas doar eu cu tata... In fiecare zi ma batea, ma ameninta cu moartea, ma punea sa cersesc bani pentru ca el nu mai avea bani de bautura. Am indurat atatea, plangeam in fiecare zi. Chiar daca tata era cea mai rea persoana din lume, eu tot il iubeam. Era singura persoana care-mi mai era alaturi. Cum poti sa spui " Imi urasc tatal "? Aceste cuvinte le spuneam zilnic in gand, dar peste cateva minute realizam ce spuneam si imi ceream scuze de le Dumnezeu, nu mi-as putea imagina viata fara tata. Avea o gramada de defecte dar eu stiam ca el este sub puterea alcolului, daca mama nu ar fi plecat aceste lucruri nu s-ar fi intamplat. Mereu imi pun intrebarea: " De ce mama a plecat? Oare a plecat din vina mea?". Aceste intrebari imi macinau mintea in fiecare zi.
