Am plecat de la "mama". Mi-era scarba cand ma gandeam ca aceea femeie care spune ca e mama mea. Blocul era inconjurat de agenti de politie Nu stiam ce sa fac, nu stiam pe unde sa ies ... cand deodata se adue o voce:
- Nu pleca! Te rog ... nu stii cat de greu imi e fara tine ... te iubesc!!
- Mai bine as lasa politia sa ma prinda decat sa stau cu tine!
Am plecat, nu am mai stat nici o secunda.
*Peste o saptamana*
Viata la inchisoare este foarte grea. Mai mult ca sigur voi ramane aici. Nu am bani si nici avocat. Dar nu-i bai ... nu am pe-astia nimeni de care sa imi fie dor. Am iesit in curte. Acolo m-am "împrietenit" cu un grup de baieti care aveau experienta aici. M-au intrebat cum am ajuns aici:
- Hei baiatu' ... tu ce cauti aici?
- Lasa-ma ... nu vreau sa vorbesc despre asta.
- Se vede ca esti nou pe aici. Aici eu sunt seful. Nu te iei de mine, intr-un fel tu trebuie sa mi te supui
Am plecat i-am lăsat ... chiar nu am chef sa am de a face cu vreun fraier de pe aici.
A inceput sa îmi placa aici ... stăteam toata ziua degeaba, primeam mâncare gratis ... asta viața!
*stiu ca acest capitol este scurt, dar nu prea am avut timp sa il fac mai lung
