Destinul e de vina

138 1 0
                                    

Sunt si nervoasa, dar si amuzata in acelasi timp. Baiatul ala are prietena si Alex se tine de glume. La ce ma gandeam eu? Ca o sa pot sa il uit asa repede? Nu, evident ca nu, dar a trebuit sa fac si asta ca sa imi dau seama... In orice caz, astazi am de gand sa ma duc la suc cu Alina. Nimic nu o sa ma impiedice sa ma gandesc la Alex. Chit ca azi e ziua lui, nici macar nu mi-a raspuns la mesaj si asta e ceva, sau ma rog...pentru mine conteaza. Dar ma gandesc ca poate nu are credit sau ca poate nu l-a vazut. Ma imbrac si plec in oras. Cand ajung acolo Alina deschide subiectul despre Alex din nou:

- Si...ce mai face Alexutu?

- Azi nu! E si ziua lui, ieri s-a distrat, nu mai vreau macar azi sa imi ocupe mintea! spun eu pe un ton hotarat.

- Nu ti-ai ales ziua potrivita! spune Alina chicotind.

Ma intorc cu spatele, sa vezi si sa nu crezi cine se indrepta spre noi. Cand l-am vazut acolo, cu prietenul lui, ma gandeam ca destinul e chiar suparat pe mine. Cum se putea ca tocmai azi? Cand eram asa de determinata sa numai ma gandesc la el? Adica cineva acolo sus chiar era impotriva mea! Eram asa de amuzata de situatie, undeva in sufletul meu stiam ca se va intampla asta. M-am gandit la asta, dar am spus sa tin pentru mine, doar ce se putea intampla?!

- Heii, ce faceti? vine la masa noastra si isi trage un scaun.

- La Multi Ani! Sar eu la el in brate, sperand sa fiu cat mai naturala. Parfumul lui imi invada narile, era asa de placut sa fiu in imbratisarea lui stransa...ma simteam protejata.

- Mersi Iulica! spune el sprinten.

Prietenul lui se cam uita la Alina, dar ea era obisnuita cu priviri dinastea. In schimb eu m-as fi rusinat. Eu urasc sa ma claxoneze masinile dupa mine. Dar ma rog asta nu conta. Iar ma pierdeam in gandurile mele.

- Si cum a fost? Cum te-ai chefuit? incerc eu sa destind atmosfera.

- Whoa, a fost super! Pacat ca nu ai venit si tu...poate cand mai cresti! spune el, un zambet strengar contrurandu-se pe fata lui.

- Ce iti fac eu tie!

A fost foarte ciudat in continuare, pentru ca toti stateau pe facebook, doar eu nu aveam internet. Stateam si ma uitam la Alex. Se schimbase atat de mult in ultimul timp...dar pentru asta sunt prietenii, nu? Sa te accepte asa cum esti. Mi-ar fi placut sa ma duc la discoteca, la ziua lui, dar sunt prea mica. Sunt impacata cu ideea asta. Imi place sa fiu mica, nu imi doresc sa fiu mare. Timpul trecuse, baietii au facut cinste si au plecat mai apoi. Atunci, Alina, cu gura pana la urechi incepe:

- Ma crezi ca puteam sa jur ca asta se va intampla! E adevarat ca de ce iti e frica, acel lucru se va intampla! Deci nu cred!

- Mie imi spui? Sunt la fel de socata ca si tine!

Nu stiam cu sa reactionez, mai ales ca am izbucnit intr-un ras de zile mari! Toata ziua am ras de cele petrecute. Oare ce avea sa urmeze? Totusi nu pot zice ca nu m-am bucurat sa il vad, asta clar! Bineinteles ca toata noaptea m-am gandit la ce ar putea insemna asta, dar apoi am adormit. Eram curioasa ce se mai putea intampla...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 26, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

FilmeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum