EFECTUL FLUTURELUI

CAPITOLUL 2

   "Nu lua în râs timpul fățarnic, o clipire te va transforma fără voia ta într-un suflet viu, dar tulburat de chinurile vieții. "

  
   Avea dreptate, probabil remarcabil de multă și totuși alegeam neștiutoare iluziile născocite de judecata mea. Pentru o fărâmă de vreme am crezut în ceva ce vizibil nu există,destul de ironic dacă stau concentrată să fac o comparație explicativă. Graba strică agasant de mult treaba,însă fapta greșită nu poate fi modificată cu un bătut convingător din palme.

   Obișnuiam să visez departe cu ochii deschiși la ziua prea mult așteptată în care voi deveni adult, neîncolțită de griji și liberă ca pasărea cerului, cel puțin asta își închipuia copilul de atunci. Secundele nu se opresc din călătoria lor infinită oricât de cinstit le-ai ruga, inevitabil vei ajunge la capătul întunecat al tunelului teribil de lung. Timpul a trecut precum o adiere de vânt, iar din păcate nu există drum de întoarcere.

-La ce te gândești atât de profund?

   Aș încerca cu nerușinare să o mint convingător, dar privirea sa aurie mă păstrează aspru pedepsită, trecând prin mine ca un cuțit încins.Citește situația contemplativ, analizând orice detaliu esențial concluziei pe care o va enuța odată ce calculele se aliniază în linie dreaptă.

-A câta oară săptămâna asta?

-A doua, în scurt timp va răsări a treia,spun pe un ton sec, sătulă de aceleași discuții monotone

-Te-ai gândit vreodată să îi răspunzi?

   Nu îi răspunzi prietenesc unui om cu înfățișare blândă și o inimă veștejită, răpus la pământ de intenții perfide. Își derulează cu egoism zilele lipsite de suflu, trăind împlinit în brațele minciunii.Fetița cu păr auriu îl aștepta cuprinsă de dor, privind nerăbdătoare printre ferestrele prăfuite, însă cea din prezent aleargă neîncetat, departe de umbra ce o așteaptă obedientă.

-Nu am un interes avid față de părerile sale, Adelaide.

-Știai că ne-am întâlnit acum zece ani? întreabă gânditoare,un zâmbet răsărind firav pe fața sa îndurerată, mascat de rebelitatea șuvițelor maronii. Nu o să uit scânteia arzătoare din ochii tăi și fericirea pe care o dăruiai oricărui suflet pierdut. Indiferența a pus stăpânire pe libertatea ta de-a lungul anilor și cel mai deranjant lucru este că eu am fost martoră. Unde ești, Celeste? Unde ți-ai ascuns inima?

   Câteva lacrimi fugare îi străbat grabnic obrajii aprinși, tremurul mâinilor sale devenind incontrolabil. Se apropie tăcută de geamul apartamentului, ce divulgă ochilor o imagine fascinantă,pictată de strălucirea nopții veșnice.

   Mi-ar plăcea să îi pot transmite dintr-o suflare întreaga dreptate, chiar dacă aș pierde irevocabil terenul propriei mele grădini. Nu îmi pot preda cu ușurință sentimentele pe tavă atât timp cât nici eu nu le pot înțelege durerea ce mă mistuie permanent. Sunt legată strâns de fantomele trecutului, iar speranțele care duceau spre o viață normală au pierit acum multă vreme.

-Îmi pare rău, recunosc învinsă, lăsând privirea să-mi alunece pe suprafața podelei

   Se întoarce reticentă, așezându-se extenuată pe canapeua confortabilă din piele, ștergând urmele negre lăsate de machiajul atent construit. Stă pe gânduri câteva minute liniștitoare, apoi sparge bariera tăcerii cu vocea sa caldă.

-Când două planete opuse se contopesc,pot forma într-o clipire o explozie letală, distrugând orice sursă de lumină le stă în cale. Visez doritoare la ziua în care propria ta coliziune te va salva din temnița clădită de sufletul tău.

   "THERE ARE STARS WITHIN ME. SOME NIGHTS THEY SHINE, OTHER NIGHTS, THEY COLLIDE."