Eva

Primul antrenament I

Se făcuse imediat dimineața, ca și cum nu mai apucasem să adorm niciodată, iar Markus nu era în pat, acolo unde îl avusesem ultima dată.
Arunc repede o privire în cameră ca să pot să îmi dau seama că eram în dormitorul meu și nu aveam nici cea mai mică idee când și cum ajunsesem acolo.

Pe fotoliu de culoarea bej găsisem o pereche de pantaloni de camuflaj și un tricou negru simpli, cu cel puțin două mărimi mai mare. Le-am îmbrăcat imediat, amintindu-mi de dușul oferit de Mark, care îmi lăsase pielea catifelată.

Pe hol era zarvă mare, iar eu mă întrebam unde fuseseră ascunși toți acei novici noapte trecută, când o blondă în lenjerie intimă alerga plina de hormoni spre dormitorul mentorului ei. Și atunci îl văd, înalt, masiv, stăpân pe sine și exagerat de sexy în acei pantaloni de camuflaj, asemănători cu ai mei. Îmi aruncă cea mai neutră privire, ca și cum nu m-ar putea distinge într ceilalți colegi. Vreau să cred că făcea asta din profesionalism și datorita statului înalt pe care trebuia să și-l mențină față de toată lumea.

Mă decid sa îl tachineaz și trec prin fața lui, menținând contactul vizual, fără ca măcar să clipesc, și luându-mi cel mai sexy mers de divă. De data asta reușeam să îi atrag atenția asupra mea, dinte toți ceilalți novici grăbiți.
Nu schițează nimic, nu face niciun semn, rămâne la fel de sobru, mișcându-și doar ochii după fundul meu, care se vedea excelent în pantalonii aceia.

Ne adunam pe platoul din față întrării principale, era o dimineața friguroasă și tot ce avea să urmeze era cu totul imprevizibil. Brie tocmai se postase în fața noastră, aproximativ treizeci de inși, fete și băieți, îmbrăcați identici, confuzi și aruncându-ne priviri întrebătoare.

- Toată lumea îmi știe numele, începu Brie, așa că nu are rost să încep cu formalități. La fel, toată lumea știe unde se află, iar dacă încă nu știe, nu v-a avea șansa să descopere.

Făcu o pauză ca să ne arate zâmbetul acela plin de sine.

- Deja îi cunoașteți pe viitori mentori, continua Brie, iar acum întreaga ei atenție era îndreptată asupra mea.

Oare aflase ceva de noaptea trecută?
Nu avea de unde, sau poate aici pereții au ochi și urechi?

- Jumătatea mea dreaptă veți merge cu colegul meu Markus. Jumătatea mea stânga, va rog să mă urmați.

"La dracu!" am zis în sinea mea și am făcut stânga împrejur.
Grozav! Markus mă evită ca și cum ultimele ore petrecute în patul lui erau doar filme în capul meu, iar acum trebuia sa supraviețuiesc cu Brie ca mentor, care părea sa fi dezvoltat o slăbiciune pentru mine.

- Vreau să luați fiecare un cartuș și un revolver de pe masă, spuse Brie cât de serios putu.

Niciunul dintre noi nu se încumetă să facă vreo mișcare spre masa plină cu arme și muniție. Colegii mei erau unsprezece bărbați și două fete.
Brie ne săgeată pe toți cu privirea, așteptând un semn sau vreo remarcă din partea noastră.

- Încerc eu, mă aud dintr-o dată spunând.

- Felicitări, zâmbi Brie și notă în carnețelul ei ceva mai mult mâzgălit.

Mă uit confuză și destul de derutata la cartușul din mana strângă și revolverul din dreapta. Încerc să îmi amintesc din poveștile spuse de Mark, ce anume trebuie sa fac ca cele două sa funcționeze împreună. Introduc cartușul în singurul locaș gol și trag siguranța, apoi îl îndrept spre Brie, aceasta neavând nicio reacție.

Platoul pe care făceam antrenamentul era un teren ca de fotbal, dar fără marcaje, îngrădit cu piatră înaltă și cu un gazon aproape perfect.