Eva

Fantezi de lesbiană

Deschid ochii din cauza luminii puternice care mă sustrage din coșmarul despre vara trecută, când aproape m-am înecat, încercând să aduc la mal un băiețel de patru ani.

Muzica se oprise, la fel și motorul SUV-ului. Markus îmi deschide portiera și mă ajută cu ghiozdanul în care apucasem să îndes câteva tricouri și niște jeansi.
Parcasem în curtea unei clădiri ascunse de copacii bătrâni, slab luminată, aducând a conac părăsit în mijlocul pădurii.

Nu ne întâmpină nimeni, poate pentru ca era patru dimineața și lumea de aici dormea.
Urcăm în liftul din holul imens al clădirii și Markus apasă minus 5. Deodată simt cum coborâm cu viteza destul de mare pentru un ascensor normal. Ușile erau, de fapt niște gratii, care lăsau liberă vederea de la fiecare etaj.

Așteptăm câteva cuvinte din partea lui Markus, să îmi explice ce avea să se întâmple jos, ca atunci când mergi la medic și acesta înșiră toate etapele prin care treci până ce îți face o injecție.

- Aici cobori tu, mă speria vocea groasă a lui Markus.

Nu cutezam să pășesc în afara liftului, dar sunt împinsă de către bărbatul care mă adusese pana aici. Privesc în spate și apuc să văd ascensorul cum coboară și mai mult.

Etajul era bine luminat, spre deosebire de restul pe care le văzusem în grabă, iar în capăt se putea distinge o camera cu pereți de sticlă. O femeie roșcată îmi face semn să întru, de parcă aș fi avut unde să merg altundeva. Era ca un Labirint, iar acela era singurul traseu deschis.

- Cum a fost călătoria, Victoria?

Mă cutremur când îmi aud numele, dar încerc să îi ofer un răspuns cât pot eu de ferm.

- Markus e un bun șofer.

Reușisem să îi obțin un zâmbet cu această remarcă.
Îmi face semn să iau loc pe un fotoliu de catifea negru, privindu-mă prietenos peste biroul care ne desparte.

- Arăți exact cum te-a descris Mark.

Își permitea să îl alinte, deci erau apropiați. Gândul ăsta mă frământă.
Îmi ia mana și o inspectează într-un mod foarte straniu, băgând arătătorul între buze și umezindu-l cu vârful limbii.
Am gemut, foindu-mă în scaun, dându-i satisfacție roșcatei care îmi răspunde cu un zâmbet pervers.

- Ai degete de pușcaș, remarcă ea. Și un gust tare bun. Dezbrăcă-te!

Am ezitat, încercând să asimilez cuvintele și să înțeleg ce îmi cere. În nici doua secunde îmi smulge tricoul și sutienul, lăsându-mă complet goală în partea de sus.

- Acum tu, pantalonii și restul.

Am ascultat-o și am aruncat totul jos, cu încrederea că antrenamentele extenuante să îmi fi modelat cât de cât trupul atletic.

Mă privea flămândă, mușcându-și buza de jos, apoi lingând-o pe cea de sus. Îmi atinge sfârcul drept, care nu întârzie să se întărească. Apoi mi-l linge pe celalalt, reușind să îmi scoată un oftat zgomotos. Își ridică privirea pentru a-mi vedea reacția, iar eu sesizez cel mai mândru și pervers zâmbet de femeie, pe fața ei nemachiata și perfectă.
Încerc să nu o privesc deloc, ci să stau dreaptă ca la o inspecție de inrolare în armată. Îmi pune mana pe coapsa interioară și îmi desparte picioarele, masând-mi labiile. Am scos cel mai cuminte gemet pe care l-am putut mima.

- Ești udă, mă atenționează încântată.

În continuare priveam în gol, fără să schițez vreun gest sau să scot vreo vorbă.
Își introduce doua degete în gură apoi ma penetrează cu ele, făcându-mă să îmi tremure genunchii.
Forțele mă părăseau și voiam să cedez, nu să o opresc, pentru că era atât de bine, doar să îi cedez.

Pe ușa își face apariția Markus, întrerupând chinul meu. Ma rușinez atât de tare că îmi caut hainele și văd că roșcată din fața mea le aruncase prea departe.

- Văd că ai început fără mine, spune Markus cu un calm nefiresc,p de parcă toată scena din fața lui era perfect normală.

Femeia se ridică și îi aruncă același zâmbet pervers, parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

- Mă ierți?

- Continui eu de aici, Brie.

Brie se îndepărtează de mine și părăsește camera, nu înainte de a-mi transmite prin aer un sărut.

- Te rog să ne ierți și să o ierți, mă liniștește Markus, acoperindu-mă cu pătura moale de pe canapea.

- Ce a fost toată asta? Unde m-ai adus? Și de ce nu îmi spui nimic?

Lacrimile năvălesc peste obrajii mei roșii de rușine și hormoni.

- Brie e cel mai bun asasin, dar anii petrecuți ucigând, au afectat-o, astfel că trăiește în lumea ei, unde totul îi este permis, mai ales aspectele sexuale, pentru că preferă femeile și ele sunt rare, profită de orice ocazie.

Oftează și continua explicațiile.

- Urma să îți facem o inspecție fizică, în cazul în care aveai vreo problema de sănătate să o puteam remedia cât mai repede, însă Brie merge mult prea departe cu analiza corpului feminin. Te rog dacă ști ca suferi de vreo boala să îmi spui.

- Nu cred, nu știu, am murmurat, încă plângând. Cum adică femeile sunt rare?

- Avem puține femeie asasin, încă vii.

Face o pauză ca să ofere mai multă greutate vieții pe care o duc acolo.

- Așadar, dacă nu suferi de nicio boala, am să îți fac o poză pentru noile tale acte și am să te las să te odihnești. Apropo de asta, Victoria de azi va fi Eva de mâine.

Victoria fusese numele bunicii, oferit de părinții mei în memoria ei, iar acum trebuia să renască, să fiu Eva.
Markus mă ajută să stau pentru poze și îmi oferă câteva haine aduse în ghiozdanul meu, apoi mă conduce un etaj mai jos unde se afla un culoar cu camere pe o parte și pe cealaltă.

- Camera mea e fix în capăt, dacă ai nevoie, te rog sa nu eziți.

Markus se face nevăzut în camera lui din fundul holului, în timp ce eu raman încă mirată în fața ușii camerei mele, cu cheile în mână, parcă văzând pentru prima dată așa ceva.

Deschid și aprind lumina, e o camera spațioasă cu un pat dublu imens, oglindă deasupra lui și o măsuță cu dulap din lemn negru. Baia înfățișa o cadă imensă și oglinzile de peste tot, dublând dimensiunile.

M-am aruncat în pat și am adormit gândindu-mă la toată nebunia cu Brie, dar mai ales la faptul ca Markus, care era la două camere distanță, ma văzuse pentru prima data goală și se comportare ca un gentelman.