-Ce chestii interesante ai aici! Spune un semizeu care aparuse in spatele meu.
Ma intorc si vad doi semizei care se uita in ghiozdanul meu.
-Hei! Da-mi-l inapoi! spun nervos
-Cine spune?
-Luke Castellan.
Izbucnesc in ras (ei nu eu).
-Bine Castano.
Imi arunca ghiozdanul pe jos si pleaca razand.
Imi apuc ghiozdanul, il asez langa pat si ma asez pe un fotoliu.
~𝑣𝑖𝑠~
𝑉𝑎𝑑 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑔𝑟𝑢. 𝐷𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑑𝑎𝑡𝑎 𝑖𝑚𝑖 𝑎𝑢𝑑 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑙𝑒.
-𝐿𝑢𝑘𝑒.....𝐿𝑢𝑘𝑒....𝐿𝑢𝑘𝑒..
-𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑖?
-𝑇𝑎𝑡𝑎𝑙 𝑡𝑎𝑢.
-𝑈𝑛𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡?
-𝑁𝑢 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑎𝑧𝑎, 𝑒 𝑜 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑚𝑖𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑣𝑖𝑠...
-𝐶𝑒 𝑣𝑟𝑒𝑖?
-𝐶𝑒 𝑡𝑖-𝑎𝑚 𝑓𝑎𝑐𝑢𝑡 𝑠𝑎 𝑚𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎𝑚 𝑎𝑠𝑡𝑎?
-𝐶𝑢𝑚 𝑎𝑑𝑖𝑐𝑎? 𝐶𝑒 𝑡𝑖-𝑎𝑚 𝑓𝑎𝑐𝑢𝑡 𝑡𝑖𝑒 𝑠𝑖 𝑐𝑢𝑖?
𝐷𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑑𝑎𝑡𝑎, 𝑣𝑎𝑑 𝑜 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑒 𝑐𝑢....𝑚𝑎𝑚𝑎 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑎𝑛𝑑 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑝𝑙𝑜𝑎𝑖𝑒 𝑠𝑖 𝑠𝑡𝑟𝑖𝑔𝑎𝑛𝑑𝑢-𝑚𝑎.
-𝐷𝑒 𝑐𝑒 𝑛𝑢 𝑡𝑖-𝑎𝑖 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑚𝑎𝑐𝑎𝑟 𝑙𝑎 𝑟𝑒𝑣𝑒𝑑𝑒𝑟𝑒?
𝑃𝑢𝑓𝑛𝑒𝑠𝑐.
-𝑃𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎 𝑡𝑢 𝑛𝑢 𝑚-𝑎𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎𝑡 𝑑𝑒𝑙𝑜𝑐...
-𝐿𝑢𝑘𝑒...𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑢𝑛 𝑧𝑒𝑢, 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡 𝑠𝑎...
-𝑁𝑢 𝑝𝑜𝑡𝑖 𝑠𝑎 𝑐𝑒? 𝑠𝑝𝑢𝑛, 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑝𝑎𝑛𝑑 𝑠𝑎 𝑝𝑙𝑎𝑛𝑔.
-𝑁𝑢 𝑝𝑜𝑡𝑖 𝑠𝑎 𝑚𝑎 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑡𝑒𝑧𝑖? 𝑁𝑢 𝑝𝑜𝑡𝑖 𝑠𝑎 𝑖𝑡𝑖 𝑝𝑒𝑡𝑟𝑒𝑐𝑖 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒?
-𝐹𝑖𝑢𝑙𝑒...
-𝑁𝑖𝑐𝑖𝑢𝑛 𝑓𝑖𝑢𝑙𝑒, 𝑛𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑓𝑖𝑢𝑙 𝑡𝑎𝑢!
Apoi, ma trezesc plangand si ii vad pe acei copii privindu-ma cu o urma de mila.
-Noi suntem fratii Stoll, spun ei intinzandu-mi mana.
-Luke, spun eu, dand mana cu ei.
-Esti...ok?
-Da....doar ca l-am visat pe Hermes.
-Semizeii nu au vise, au doar viziuni si transmisiuni.
