Insula

Capitolele 1-4

Zile: 7 martie 2005 - 12 martie 2005

7 martie 2005

Introducere

Mă trezesc în această dimineaţă la ora deja cunoscută, 6.30. Mă uit la ceasul pe care-l aveam de ceva timp, primit cadou de ziua mea, şi pe care îl ţin pe noptiera de lângă pat, în partea dreaptă (un pat dublu).

Mă ridic din pat, aud cum în bucătărie picură apa în chiuvetă, intru, aprind lumina, strâng bine robinetul. Încerc să mă uit pe geamul de la bucătărie, să văd cum mai este vremea, dar singurul lucru pe care-l văd sunt florile de ghiaţă formate pe timpul nopţii, un geam alb şi mat.

Mi-am pregătit micul dejun şi arunc o privire la ceasul care stă pe peretele din bucătărie, deasupra frigiderului, poziţionat înspre sufragerie, şi văd că indică 7 şi 20 de minute.

După ce servesc micul dejun, în circa 10 minute, mă pregătesc să merg la locul de muncă, unde de doi ani sunt profesor de limba română şi desen.

Poate vă ȋntrebaţi de ce desen?

Foarte simplu: pentru că tatăl meu a fost pictor. Şi mi-am propus să ajung cel puţin la fel ca tatăl meu şi să reuşesc să-mi învăţ elevii să devină persoane respectate şi mândre de meseria lor.

Ies pe holul casei, hol care are o formă mai mult de sufragerie şi mă uit ȋn jurul meu.

Pe pereţi se pot vedea câteva tablouri semnate de tatăl meu şi, mai ales, este unul în partea stângă a pendulului, un tablou pe care l-a realizat ca un cadou dăruit mamei de ziua ei, apoi un ceas, un pendul din 1975 care încă funcţionează, după atâţia ani.

După 10 minute ajung în faţa uşii care dă într-un hol, spre sufragerie.

Ies afară, în faţa casei, şi observ că ninsoarea s-a oprit, dar a început să se lase ceaţa, prin care doar îi zăresc pe cei din faţa mea. Am început să-mi deszăpezesc maşina, un Opel de culoare albastră, cumpărat în urmă cu un an.

După circa 5 minute, reuşesc să scot maşina din nămeţii care se formaseră în ultimele zile. După ce reuşesc să curăţ maşina, mă îndrept spre locul de muncă şi, pe la jumătatea drumului, primesc un apel de la un coleg de facultate, dar şi de serviciu.

În acel moment am oprit maşina pe dreapta drumului şi am răspuns la telefon.

― Da!

― Salut! Bună dimineaţa! îmi spune Flavius Ioan.

― Bună dimineaţa!

― Ce faci? Eşti pe drum spre şcoală?

― Da, exact, de ce?

― E... o mică problemă, să zicem. Am necazuri cu maşina, ai putea să mă iei şi pe mine în drumul tău?

― Bine, bine, vin să te iau şi mergem ȋmpreună la serviciu.

Închid telefonul şi îmi continui drumul prin ceaţa care nu voia să se risipească. Virez la stânga şi intru pe strada care mă duce către locuinţa lui Flavius Ioan, colegul meu.

1

Zilele 7 martie 2005 - 12 martie 2005

*

Cunoaşterea

Am ajuns la colegul meu. Acesta mă aştepta afară, ȋn faţa casei, în ceaţă, curăţându-şi de zăpadă maşina. A urcat în maşină, iar pe drum am vorbit despre una, alta. Ne-am amintit de anii de şcoală şi nu numai.