Andrada-_-

A puddle of light
          on the sidewalk.
          Burning like a cigarette.
          
          No fuel left in the tank.
          Heavy.

You suffer, yet again,
          for you cannot find yourself human enough.
          Yet what is more humane
          than suffering itself?
          Such is the paradox
          of a self-woven tragedy.

i'm beautiful from certain angles.
          
          but i feel too heavy.
          is it my heart that has become too heavy?
          or is it my body?
          
          how heavy is a heart too heavy?
          what about a body?
          
          (a human is inherently too heavy – by heart and body –
          as it will never be a leaf in the wind.)
          
          will I feel more akin to leaves,
          if I starve my body and heart for long enough?
          
          how long is starvation long enough?
          
          what if the wind does not blow?

ești nemișcat și nemișcat rămâi, ești viu, dar în zadar,
          căci ochii, gândul și simțirea le-ai prefăcut în chihlimbar.
          ce ai fost ieri e consumat, iar azi ești doar un simulacru –
          amorfă, vidă evocare a ce ți-a fost mai sacru.
          
          timpul te-ar fi salvat de zeci de ori, de nu l-ai fi sfidat;
          te vezi trădat, – de el și de ce schimbă – când singur te-ai trădat.
          te vezi înmărmurit deodată, iar el te vede și regretă
          că nu-i permiți fireasca goană, că, pentru tine, se repetă.

Am intrat pe profilul tău după mult timp doar ca să constat din nou cât ești de frumoasă! ❤
          
          *aveai înainte o poză cu o pisică, îmi lipsește :>>*

las acest mesaj aici doar pentru a-ți spune că ești foarte frumoasă!! <3 

   ,,A trecut de la Anatole France la filosofii secolului al XVIII-lea. Doar de Rousseau nu s-a apropiat. O parte din el – cea dominată de pasiune – îl ținea oricum mult prea aproape de Rousseau. Cealaltă, dominată de intelectul rece, era mai aproape de filosoful lui Candide.
             În 29 de ani de viață, existența nu îi fusese câtuși de puțin ușoară. Voltaire însă îl dotase cu aripi făurite de om. 
             Și-a întins aripile pentru a se ridica în dans domol către cer. Scăldate în lumina rațiunii, bucuria și tristețea umană i s-au impregnat în privire. A lăsat ironia și zâmbetul să cadă peste orașele nenorocite și s-a înălțat direct spre soare, prin aerul fără de opreliști. Uitase, pare-se, povestea din vechime a acelui grec care se prăbușise mort în apele mării pentru că zburase către soare cu aripi făurite de om ca și ale lui...''
          
          — Capitolul 19, ,,Aripi făurite", din ,,Viața unui prost de Ryuunosuke Akutagawa 
          
          

Ești s u p e r b ă <33333