zbucium

Postez în comentarii ceva vechi (acum timpul nu mi prea permite sa scriu ceva nou), dar vreau sa pun si un mic TW(depresie, moarte). Următorul text a fost scris într-o perioadă mai sumbră a mea, iar dacă cineva ajunge sa citească asta să stea fără grijă pentru că acum ma aflu într-un loc fericit mintal. Îl postez acum doar pentru că vreau să știți că nu sunteți singuri și nicio situație nu este total pierdută, cu multă răbdare și putere vor veni și vremuri mai bune. 

zbucium

  Subtil și, de cele mai multe ori, inconștient, am rostit cuvintele cu un zâmbet atât de nefiresc mie fără să știu că de fapt îmi iau adio. N-am avut certitudinea că voi muri, oferită de un diagnostic, nici șansa să se întâmple dintr-o dată fără să sufăr, ca într-un accident, însă am simțit viața părăsindu-mi corpul în cel mai nedureros și totuși chinuitor mod, depresia.
الرد

zbucium

Mereu am știut că voi muri de tânără, singură și pe neașteptate. Nu mi-a fost spus de la naștere, n-am primit un bilet pe care să scrie data și ora exactă a plecării mele, pur și simplu am simțit. Am simțit fiorul rece ce-mi despica șira spinării, ca o șoaptă ce-mi spunea să fiu pregătită, să-mi iau rămas bun și să nu mă sperii. Felul în care îmi mușcam involuntar limba și gustul acru ce mi se blocase în gat mă opreau de fiecare dată când voiam să cer ajutor. Poate că subconștientul meu nu voia să fie ajutat, poate că voia să se ajungă la acest deznodământ sau poate că știa că este oricum inevitabil. 
          	  
          	       Am văzut cum acționează Moartea și modurile prin care alege să conducă sufletele pe cealaltă lume, iar eu nu pot fi decât recunoscătoare pentru felul în care l-a luat pe al meu. Am văzut cum e să fii consumat din interior de o boală, cum corpul îți cedează și ajungi sa devii dependent de familie sau de infirmieri, cum viața ți se șterge din privire în ultimele zile, iar mintea îți devine atât de încețoșată încât nu-ți mai amintești nici de persoanele lângă care ai trăit. Am simțit mirosul putred al morții și am atins pielea rece de culoarea cerii cu doar câteva ore înainte ca sufletul să părăsească trupul. Și oricât de pregătit crezi că ești să pierzi pe cineva drag, doare exact ca atunci când o faci fără să te aștepți. Dai cuvintele de rămas bun pentru a nu-i mai vedea suferința pe chip, dar durerea este aceeași. În primele secunde te paralizează,nu știi cum să reacționezi, doar te rogi în mintea ta să fie o informație eronată, apoi totul începe să se simtă din ce în ce mai real. Plângi, zbieri, suferi, îți spui că ai da totul să schimbi soarta doar aștepți să-ți se ofere posibiltatea, dar nu se întâmplă. Sicriu, cruce, flori cu număr par.
الرد

zbucium

Postez în comentarii ceva vechi (acum timpul nu mi prea permite sa scriu ceva nou), dar vreau sa pun si un mic TW(depresie, moarte). Următorul text a fost scris într-o perioadă mai sumbră a mea, iar dacă cineva ajunge sa citească asta să stea fără grijă pentru că acum ma aflu într-un loc fericit mintal. Îl postez acum doar pentru că vreau să știți că nu sunteți singuri și nicio situație nu este total pierdută, cu multă răbdare și putere vor veni și vremuri mai bune. 

zbucium

  Subtil și, de cele mai multe ori, inconștient, am rostit cuvintele cu un zâmbet atât de nefiresc mie fără să știu că de fapt îmi iau adio. N-am avut certitudinea că voi muri, oferită de un diagnostic, nici șansa să se întâmple dintr-o dată fără să sufăr, ca într-un accident, însă am simțit viața părăsindu-mi corpul în cel mai nedureros și totuși chinuitor mod, depresia.
الرد

zbucium

Mereu am știut că voi muri de tânără, singură și pe neașteptate. Nu mi-a fost spus de la naștere, n-am primit un bilet pe care să scrie data și ora exactă a plecării mele, pur și simplu am simțit. Am simțit fiorul rece ce-mi despica șira spinării, ca o șoaptă ce-mi spunea să fiu pregătită, să-mi iau rămas bun și să nu mă sperii. Felul în care îmi mușcam involuntar limba și gustul acru ce mi se blocase în gat mă opreau de fiecare dată când voiam să cer ajutor. Poate că subconștientul meu nu voia să fie ajutat, poate că voia să se ajungă la acest deznodământ sau poate că știa că este oricum inevitabil. 
            
                 Am văzut cum acționează Moartea și modurile prin care alege să conducă sufletele pe cealaltă lume, iar eu nu pot fi decât recunoscătoare pentru felul în care l-a luat pe al meu. Am văzut cum e să fii consumat din interior de o boală, cum corpul îți cedează și ajungi sa devii dependent de familie sau de infirmieri, cum viața ți se șterge din privire în ultimele zile, iar mintea îți devine atât de încețoșată încât nu-ți mai amintești nici de persoanele lângă care ai trăit. Am simțit mirosul putred al morții și am atins pielea rece de culoarea cerii cu doar câteva ore înainte ca sufletul să părăsească trupul. Și oricât de pregătit crezi că ești să pierzi pe cineva drag, doare exact ca atunci când o faci fără să te aștepți. Dai cuvintele de rămas bun pentru a nu-i mai vedea suferința pe chip, dar durerea este aceeași. În primele secunde te paralizează,nu știi cum să reacționezi, doar te rogi în mintea ta să fie o informație eronată, apoi totul începe să se simtă din ce în ce mai real. Plângi, zbieri, suferi, îți spui că ai da totul să schimbi soarta doar aștepți să-ți se ofere posibiltatea, dar nu se întâmplă. Sicriu, cruce, flori cu număr par.
الرد

zbucium

Cred că majoritatea urmaritorilor mei sunt inactivi, dar îmi place ca din când in când să intru pe aplicația asta sa vad ce se mai întâmplă aici. Am realizat ca sunt in jur de 8 ani din viața mea documentați prin povești si postări pe pagină. Și oricât de rușine îmi e cu ce scriam pe atunci, sunt atât de mândră de modul in care am crescut. Aș vrea să am motiv să revin mai des, deci daca vreți puteți să mi recomandați povești de dragoste care sunt in curs de scriere si persoane active pe care le pot urmări. Și chiar sunt curioasă daca mai există persoane care ma știu de la "Vince... si mai cum?" (Dacă nu, atunci nu căutați ce e, pls) (((=

zbucium

@ Nyssa_Blacksoon  mi se pare ireal că încă îți mai amintești ((=
الرد

zbucium

@ melcisor  poate, momentan sunt doar așa ca o fantomă((=
الرد

Nyssa_Blacksoon

@zbucium  doamne de când n-am mai intrat pe aici...a trecut o groază 
            Also I miss "Vince...și mai cum?":))
الرد

zbucium

Deeeci, nu am murit, matematică încă nu a mâncat toată viața din mine (nu încă =))))).Am scris ceva am nevoie de validare ca să continui. Prin urmare și întrebarea mea, mai am persoane active și destul de plictisite să citească cv random?((=

zbucium

@ melcisor  ești o dulce :*
الرد

zbucium

De ce îți e, iubite drag, privirea așa amară?
          Cand palma lui pe soldul meu, ea leneșă, coboară.
          Cand degetele lui îmi penetrează pielea,
          Tu strângi din dinți și comentezi aievea.
          
          De ce îți e, iubite scump, fruntea încruntată?
          Când sub ochii tăi verzui, de-un altul-s sărutată.
          Când buzele mi-le revendică, veșnic ale sale,
          Tu-ncerci să uiți c-au fost cândva a-tale.
          
          De ce îți e, iubite vechi, zâmbetul distrus?
          Când vezi cum mă atinge, umil ca un supus.
          Când trupul meu plăpând, de el e cucerit
          Tu înțelegi atunci, cât eu am suferit.
          06.04.24
          
          Daca tot pare ca reînvie wattpad, reînvii si cu o poezie

zbucium

Mare parte din urmaritorii mei, m au gasit datorită cărții (daca se poate numi carte, desi nu cred:)) ) "Vince... și mai cum?". Si eram curioasă care a fost plot-ul vostru preferat (sunt vreo 5, am scris o pe la 15 ani, deci ma iertați:)) ): iubirea interzisă dintre Jo si Vince  din vina Mayei, descoperirea adevărului despre mama lui Jo, partea cu Noah si amnezia, etc. Deci cei care ati citit-o ( cei care nu, nu v-o recomand) imi puteti spune detaliile voastre preferate din VSCM? Așa din curiozitate, poate curiozitatea asta o sa se transforme mai tarziu in altceva :))

zbucium

Tre sa fii masochist ca sa dai la facultatea de mate.
          (sunt la facultatea de mate)

melcisor

ahhha e in regula )))))
الرد

zbucium

@melcisor cu parere de rau nu te prea pot ajuta((=
الرد

dia_joy_

Bunăă.Tocmai am terminat de citit cartea ‘’Vince.. si mai cum?’’..pentru a 4 a oaraSi ma intrebam daca poate te ai inspirat de undeva sa scrii aceasta carte,dintr un film sau o alta carte .M as bucura daca mi ai raspunde ,chiar am nevoie de o continuare la aceasta carte ,si sunt sigura ca nu sunt singura care ar dori un volumul 2!
          Sper ca esti bine pupici ❄️