Scuipat pe asfalt

11

"Plictisitor"

Plictisitor și anormal
într-o lume cu persoane cotidiene,
aeriene
și eu.
Un eu răzvrătit, anormal de normal
în vene.

Și mi-ai spus toate acestea
Ca eu să rămân cu gândul la ele, iar gândurile să mi se piardă
Printre stele.

Așa că lasă-mă să îți recit ceva
Și să îți cânt așa
Cu o rimă amestecată și o virgulă
Neinteresantă:

Ce lume plictisitoare,
Ce persoane cotidiene
Și ce lucruri anormale
Pentru gânduri aeriene.

Un strop de originalitate
Și cuvinte din istorie,
Dar suntem loviți de realitate,
Iar ei mai au încă o victorie.

Și iar revin,
să-mi aprind pipa,
să suflu nori de ceață spulberați
De vântul lacom suflat de mine, și de tine și de noi
Doar nu degeaba ne-om numi
Gândurile de apoi.

Dar lasă-mă să îți mai zic ceva
O singură concluzie mai am:
"Societatea
omoară artistul,
Iar artistul
Societatea omoara.".
Ca ironia să se strecoare ca un hoț
Și să fure al său "pe de rost".

Ca cuvinte fără noimă să arunc, să zâmbesc și să mă culc
Să mă uit la fandosit
Cu un ochi închis...
Și altul deschis...

Și să râd pe sub mustață
Și să țip la suprafață
Și să arăt cu degetul
Și să arunc cu sufletul.

Ca un drog de nedescris
Ca și când nu aș fi eu
În splendoarea mea specială
În normalul lor ciudat.

A.