Scuipat pe asfalt

10

Pateticul Absolut

Îți mai aduci aminte primul nostru sărut?
Cum îmi spuneai că mă iubești, dar doar eu eram cea care se uita la stele și se gândea la tine.
Mai ții minte cum mă țineai de mână?
Iar vorbele tale îmi aduceau alinare...

Cum simțeam vibrații de extaz atunci când mă îmbrățișai, iar buzele tale se lipeau de ale mele.
Iar acum aceste amintiri doar dezgust mi au adus,
Și vinovăția ce crește în sufletul păgân pe care îl am.

Tare mi a fost mirarea ca eu eram singura care simțea asta
Te am consumat ca un drog, iar acum îi suport consecințele
Aș avea nevoie să merg la spital, să repare ce mi ai făcut,
dar nimic din toate astea nu mai pot fi reparate.
Nici timpul nu mă putea ajuta, halal medic și el.
Îl rog să mă facă să uit, dar îmi prescrie amintiri în care ești tot mai viu.
Iată mă cum plâng acum, cu fața în pernă ca să nu mă aud
Uite ce jalnic am ajuns, din cauza unei prostii omenești.

Ai zis că mă iubești, dar mai mult mă răneai cu false minciuni.
Ai zis că mă vei proteja, că vei fi acolo,
dar când a venit clipa, ai dat birt cu fugiți.
Mi ai frânt inima pentru a alege o altă fată, pentru a alege o altă amintire trufașă.
Pentru mine totul părea atât de real, atâta de adevărat.
Dar în final erau doar iluziile create de dopamină.

Eu eram Alice, iar tu Pălărierul Nebun.
Eu eram Julieta, iar tu doar copia unui Romeo eșuat.
Eu eram o stea de pe cer, iar tu soarele,
deoarece când ai apărut, eu începeam să mă sting.

Prostie de Adolescență, îi simt gustul pe limbă, o văd prin suflet și o aud cu ochii,
Și totuși tot m am lăsat păcălită de ea.
Halal de Adolescență, când încercam să mă feresc de ea,
Ea m a lovit ca o cometă apărută de nicăieri.
Când credeam că voi reuși să trec ușor, să nu fiu rănită de ea,
Am ajuns să am un picior și o mână ruptă.

Patetic așai?
Un copil în miez de noapte relatând amintiri.
În timp ce ochii îi transpiră
Iar vocea ruginește din cauza umezelii.
Aproape patetic.
De fapt mai mult ca patetic.
Pateticul Absolut.

A.