Scuipat pe asfalt

9

"Pierduți în disperare"

Pierdut e omul printre oameni.
Pierdut e zeul printre zei.
Ne privim ca și când suntem doi străini,
Dar singurul lucru străin e inima ta.

Tratam viața cu superficialitate
Și ne miram când dăm peste falsitate
Inimă de înger în iadul de pe pământ,
Iar tu tot negrul din suflet vezi.

Te întrebi de ce îmi îngheț inima
De ce ma feresc să o deschid
Când doar mă apăr de o meschină lume.
Când doar refuz să iubesc ceva trecător.

Uităm să fim oameni,
Uităm să mai trăim,
Ne distrugem șansa la viață
În timp ce alții și-o doresc.
Pierdem tot ce ne e drag și ne prăbușim
Și uităm de ziua de mâine.
Dăm vina pe ce nimerim, pe ce reușim
Și ne vărsam emoțiile pe alții
Și sfârșim fiind personajele negative într-o lume plină de ele.

Așa că te rog, nu renunța
Deschide-ți ochii și zâmbește
Zâmbește ca și când nu ar exista moarte
Ca și când nu ar exista întuneric.

A.