JUST A PLAY | UNSPREZECE

CAPITOLUL 2

A doua zi de dimineață cei doi se prezintă în biroul lui Isabel cu proaspăta lor idee. Acolo s-au întâlnit cu profesoara lor de literatură, care își bea liniștită cafeaua. Joaquin avea puține emoții, dar 14 era foarte sigur pe el. El s-a ocupat de vorbire și convingere, cât timp Joaquin se ruga ca toate fanteziile lor să nu fie în zadar.

-Băieți, sunteți conștienți de faptul că ăsta e un angajament foarte serios ce trebuie dus până la capăt, ci nu o joacă? Adică nu puteți abandona atunci când obosiți. Spune Isabel după ce a ascultat cu atenție ce a avut 14 de spus.

-Știm asta. Și promitem să ne dăm toată silința și efortul. Spune și Joaquin într-un final, folosind cel mai profesional ton al lui.

-Bine, dar e foarte mult de lucru. Sigur sunteți pregătiți?

-Evident că sunt pregătiți, Isabel! Cum să întrebi așa ceva? Uite cât de entuziasmați sunt! Băieți, orice aveți nevoie, contați pe mine. Intervine rapid Griselda, mai energică și voioasă decât au văzut-o vreodată.

-Mulțumim, doamna profesoară. Chiar voiam să vă cerem ajutorul la scenariu. Ce părere aveți de... Epoca Victoriană? Spune 14 cu un zâmbet larg și contagios pe buze, iar Griselda suspină de emoție; ba chiar părea să-i dea și lacrimile.

-E minunat! Minunat. Uitați cum facem, după ore vom-

-Dă-mi voie puțin. Spune Isabel întrerupându-și colega. Voi ați vorbit cu restul?

-Știți... Noi... De fapt nu. Vrem să fie o surpriză. Spune 14 punând mare accent pe cuvântul surpriză.

-Și ce faceți dacă nu vor colegii voștri să participe?

-Oh, dar sigur că vor vrea. Intervine Griselda. O să le placă la nebunie ideea. După cum spuneam, după ore vom vorbi despre scenariu și despre personaje. Abia aștept să vă aud sugestiile.

După aceea, Griselda se ridică rapid de pe scaun, lăsându-și cana de cafea pe masă și părăsind încăperea.

-Mergeți la ore și voi. Spune Isabel ocupându-se de treaba ei.

-Asta înseamnă că ne dați voie să facem piesa? Întreabă amândoi cu speranță în glas.

-Chiar dacă nu v-aș da eu, v-ar da Griselda. Deci presupun că da. Spune Isabel, iar băieții bat palma bucuroși. Dar vreau să nu mă dezamăgiți. S-a înțeles?

După ce Joaquin și 14 dau din cap afirmativ, ies din cancelarie și se îndreaptă spre sala lor de clasă.

-Voi în ce bucluc ați mai intrat din nou? Îi întreabă Adrian imediat ce intră cei doi pe ușă.

-Să le spunem? Șoptește Joaquin de peste umărul lui 14.

Deja încă vreo trei-patru persoane și-ai îndreptat privirile pline de curiozitate spre ei. Cei doi au stat în liniște câteva secunde până când 14 a luat inițiativă și a pășit în fața clasei, povestindu-le tuturor de ideea lor.

Cei mai mulți păreau interesați, iar alții păreau să aibă semne de întrebare prezente, dar era sigur că întreaga încăpere era intrigată.

-Mai urmează să le povestim celor de anul cinci și deja avem doritori la casting. Spune 14 zâmbindu-i lui Joaquin.

********

-Joaquin mai scrie și scenarii de teatru? De când asta? Întreabă Lorenzo jucându-se cu un măr la întâmplare, găsit pe masă când s-a așezat.

-Habar nu am. Dar nici nu contează. Ceea ce contează cu adevărat este că toți ochii vor fi pe mine. Spune Martina aranjându-și părul pe spate, deja imaginându-se pe scenă.