Dacianei nu îi plac florile peste măsura, nici să coase și nici poezia, de fapt nu se comformează aproape deloc tiparului obișnuit al unei fiice de boier. Cu toate acestea trăiește sub jugul strict al statutului său, deși inima îi tânjește după lupt...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am ales să ilustrez principalele ființe supranaturale care vor apărea de-a lungul întregii acțiuni a cărții, pentru a putea fi mai bine înțelese de către cititori, dacă sunt mai puțini familiarizați cu folclorul și mitologia românească, dar și pentru că am vrut să împărtășesc aceste fărâme de cultură arhaică a omului tradițional. Deasemenea, pe lângă cele enumerate mai pot apărea și vrăjitoarele, dar pe care am considerat că nu este necesar să le mai explic. În cazul unor entități supranaturale, unde am considera necesar, le-am mai adăugat îndatoriri sau alte atribuții pentru a se plia pe firul poveștii mele.
𝔅𝔞𝔩𝔞𝔲𝔯 - În mitologia românească este un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte, nouă sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a răului și este prezent în majoritatea basmelor românești. În folclorul românesc apare adesea sub numele de Laur-Balaur.
ℭ𝔞𝔭𝔠𝔞𝔲𝔫 - Este un personaj supranatural, care apărea uneori cu două capete, alteori cu cap de câine și trup de om. Se spune că aceste ființe se pot transforma în mai multe animale (din urs în cerb ). În legende, căpcăunul are propriul său teren, unul fără flori sau orice fel de forme de viață și foarte întunecat, însă nelipsit de ființe macabre ce nu ezită să atace orice trecător.
𝔉𝔞𝔯𝔞𝔬𝔞𝔫𝔠𝔢 - Potrivit folclorului dobrogean, "faraoancă" însemna sirenă (altă denumire - ştima mării, fiind înrudite cu știma apelor). Nu orice sirenă, ci una foarte frumoasă, care ieşea uneori pe ţărmul mării, iar cu al său cântec îi vrăjea pe muritori. Faraoancele ieşeau rar pe mal, mai ales primăvara, dar atunci când întâlneau un bărbat, îl fermecau pe acesta cu ochiii lor mari şi albaştrii precum marea în care se născuseră. Bătrânii povesteau că ele ieşeau în grupuri de câte trei-patru fete care se ţineau de mână, cântând şi dansând la apusul soarelui. Şi cântecul lor era vrăjit, nu doar privirea şi astfel puteau lua minţile oricui, conducându-i spre moarte, sau răpind băieții tineri spre a le deveni soți. (deveneau Faraoni sau Cei din Apă).
ℑ𝔢𝔩𝔢 - Ielele sunt făpturi feminine supranaturale din mitologia românească , răspândite în superstiții, cărora nu li se poate stabili însă un profil precis, din cauza inconsecvenței folclorului; totuși, forma mitologică preferată este a unor fecioare zănatice, cu mare forță de seducție și cu puteri magice. Se crede că ielele apar mai ales noaptea la lumina lunii, în hore , în locuri retrase (poieni, silvestre, iazuri, maluri de râuri, răscruci, vetre părăsite sau chiar în văzduh), dansând goale, mai rar cu veștmânt de zale, sau înfășurate în văluri transparente și cu clopoței la picioare; fostul lor ring de dans rămâne ars ca de foc. Uneori doar cu trup aparent, alteori sunt doar năluci imateriale, cu aspect iluzoriu de femei vesele.
𝔐𝔲𝔪𝔞 𝔓ă𝔡𝔲𝔯𝔦𝔦 - Muma Pădurii este un personaj din mitologia românească , care apare adesea în poveștile populare românești. Se pare că este prezentă și în folclorul popoarelor slave sub numele de Baba Iaga. Cea mai deasă personificare, conform tradiţiei populare, este cea a unei femeie urâte şi bătrână, care boceşte în pădure, locuieşte în cele mai întunecoase locuri din codru şi caută să ucidă pe cei care treceau singuri în pădure sau să îi sperie, pricinuindu-le boli de spaimă. De asemenea ea are capacități magice, fiind o vrăjitoare malefică. Uneori mănâcă trupurile celor ucişi.Pe lângă crimele comise, tradiţia populară spune că Muma Pădurii era cea care fura copiii din leagăn sau îi îmbolnăvea. Femeile se păzeau de puterea ei aşezând tămâie o mătură şi o foarfecă lângă pătuţul pruncului. De asemenea, împotriva farmecelor se făceau descântece.
