Maia retrăiește clipe din copilărie atunci când se întoarce în satul bunicilor, acolo unde îi plăcea cel mai mult să fie.
Sorin, cel mai bun prieten din copilărie este acolo și începe să spere că ea îl va privi așa cum își dorea de când era un pușta...
Respira greu din cauza efortului depus. A coborât treptele și a privit în jur căutând pe cineva cunoscut.
Un zâmbet larg îi răsări pe chip atunci când zări o persoană atât de cunoscută: Sorin.
Nu se schimbase deloc, avea aceeași privire blândă pe care ea o cunoștea atât de bine și care a făcut-o să se împrietenească ușor cu el.
-Pitico! sări el și o ridică în brațe.
-Sorin!
- Wow, ce ai crescut!
- Eh, hai că mă iei la mișto și nici măcar nu am ajuns de mult timp.... Lasă-mă jos!!!
-Pitico, când ai să înțelegi că te pot tachina când am eu chef?
Maia scoase limba și se strâmbă la el.
- Hei, dar de unde e mașina asta? exclamă ea văzând Fordul imens cu care venise Sorin.
-Uhm... nu e al meu... este mașina lui Cristian.
Maia a rămas în loc. Acest nume i-a revenit după mult timp în urechi...
Cristian.... prima ei pasiune adolescentină dar și inorogul ei... Cristian....
-Hei, totul ok? întrebă Sorin văzând că ea a picat pe gânduri.
-Da... mormăi ea.
- Nu e aici, acum, stai liniștită. A plecat să o aducă pe Melek , se pare că se vor muta o perioadă în România.
La dracu... gândi ea. Abia reușise să îl uite iar acum el venea aici. Și venea cu fiica sa... Ce e drept, nu se aștepta la asta, credea că va avea o vacanță liniștită dar se pare că viața se joacă cu ea.
Emoția revederii cu cel care i-a fost prieten în copilărie se simțea pe chipul ei, radia de bucurie. Sorin fusese alături de ea și i-a ascultat toate prostiile când erau mici. Dar cumva acum Sorin o vedea altfel... O femeie în toată firea...
Au urcat în mașină și au pornit spre casă. Maia simți imediat parfumul lui Cristian, îi intrase în minte și îl regăsea în fiecare bărbat pe care îl întâlnea și mirosea a mosc și lemn iar acum era prezent în mașină.
-Tu ce mai faci? întrebă ea ca să își ia gândul de la el.
-Binișor. Cristian mă ajută cu firma, de fapt m-a ajutat enorm. M-am pus pe picioare datorită lui... Îmi pare rău că îți tot amintesc de el...
-Nu, nu... e ok... Vreau să îmi povestești ce ai mai făcut. Știi, mi-a fost dor de tine ...
Sorin mai că pierdu controlul volanului când a auzit ce i-a spus dar s-a stăpânit. Totuși, bucuria din inima lui nu putea fi contabilizată în acel moment. Ar fi urlat de fericire.
-Și mie, Pitico... și mie...
Restul drumului l-au petrecut amintindu-și prostiile pe care le făcuseră ca adolescenți și câte erau, doamne...
-Diseară mergem la o petrecere... am vorbit cu toți și te primim cum se cuvine: cu o petrecere în toată regula.
-Super! Îmi era dor...
- Vii la o cafea înainte? Am aranjat acasă un minicafe. O să îți placă...
-Ok, îmi desfac bagajele, fac un duș și apoi vin.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
