Copilul din lună (Gardianul sufletelor destrămate)

4 - Zăpada

Cu 4 ani în urmă

-Tati... Mergem odată? Haaaai...

-Draga mea, ai răbdare... Trebuie să vină și Maia...

-Off... Dar cât mai întârzie? Vreau să mergem acum! bătu micuța Melek din picior.

Lui Cristian nu îi plăcea când făcea asta și veni în fața ei.

-Melek, te rog să încetezi. O domnișoară nu se poartă așa. Trebuie să ai răbdare...

Deși în mintea lui știa că Melek seamănă cu mama ei, Sasha... Doamne, altă bătaie de cap. Melek se potoli și lăsă ochii în jos, rușinată.

Maia sosi îmbujorată de la frigul de afară.

-Scuze! Nu am vrut să întârzii, m-am blocat în curte...

-Noi suntem gata, putem merge acum. Ia, zi? Vrei să conduci tu azi?

-Ce??? Spuse ea... Nu... Nu pot!

-Maia, mai devreme sau mai târziu va trebui să înveți. Trebuie să te obișnuiești.

-Tata o să mă omoare dacă mă urc la volan fără permis.

-Eu voi fi cu tine, copilă! Hai, mai ai câteva luni până faci 18 ani, deci legal, poți învăța.

-Cristian, mi-e frică... spuse Maia îngrozită.

-Hai tati... o să ajungem ultimii... se tângui Melek supărată că nu era băgată în seamă.

Cristian cedă. Era clar că puștoaica nu avea de gând să se lase înduplecată ca să conducă iar el nu avea răbdare cu ea. Se pricopsise cu ea pe cap în iarna asta pentru că îi datora tatălui ei, Marian, o favoare. Dar asta era tot. Nu avea chef să facă pe dădaca cu ea. Avea mereu impresia că crește două fete: pe Melek și pe Maia. Nu știa care era mai rea....

Se urcă la volan nervos, agitat, nici el nu știa de ce... Maia era în dreapta lui iar Melek în spate. Apucă doar să privească dacă a blocat portiera din spate. Porni la drum.

Melek începu să cânte în spate iar Maia butona telefonul de zor.

-Ia zi... Când termini liceul ce vrei să faci?

-Uhm... nu știu, răspunse ea sfioasă la interogatoriul lui.

-Păi cum așa... La vară ai Bacul... Nu te-ai gândit până acum?

-Nu...adică, știu...dar...

-Nu te mai bâlbâi... Ăsta este primul truc la proba orală... Dacă te bâlbâi le dai impresia că nu știi nimic, zise el sec. Și mai ales, nu îți frământa mâinile... Stai cu ele liniștită.

Ea se conformă dar fără să vrea le duse la gură.

-Nu îți roade unghiile, măi copilă....

Maia mai avea puțin și plângea. Privi pe geam ca să nu o vadă. De ce o considera o copilă? Mai avea puțin si făcea 18 ani, era majoră...Devenea femeie dar el o vedea tot ca pe o fetiță. Lucrase o perioadă pentru el ca secretară, mai mult ca să o ajute să scape de plictiseală și oricât a încercat nu a reușit să îi atragă atenția.

La ieșirea din Sânpaul se opri la benzinărie și coborî fără să spună ceva. Ea rămase rușinată în mașină.

-Nu te lua după el... e așa de azi de dimineață.... spuse micuța din spate.

-Off...

-Serios, nu îl băga în seamă... Mama o face...

Cristian se întoarse la mașină și se opri în fața ei. Privi la Maia apoi veni în dreptul portierei ei, o deschise și îi spuse autoritar: