Copilul din lună (Gardianul sufletelor destrămate)

20 - Întunericul

Iubito, jur că am să mă întorc... Așteaptă-mă, te implor....

Maia privea biletul lăsat de Cristian și parcă visa. Nu credea asta, nu credea că el a plecat și a lăsat-o acolo.... singură, fără răspunsuri, fără să înțeleagă la urma urmei, de ce? De ce, din nou, el plecase?

Era a doua oară când făcea asta...

De ce?

Două zile a rămas în același loc, pe canapea, privind spre drumul care venea din oraș. Inima i-a tresărit când a zărit un motor care venea spre casă. Presimțea cine ar putea fi, dar parcă ura că avea dreptate...

Mike...

De ce o lăsase Cristian singură, conștient fiind de faptul că Mike nu va renunța? O testa? O supraveghea din depărtare și voia să fie convins de loialitatea ei? Ce fusese în capul lui?

Mike bătu la ușă, dar Maia ezita. Nu era în stare să țină piept cuiva acum... era epuizată...

Dar insistențele lui Mike au făcut-o să ajungă la ușă.

-Da?... întrebă ea cu glasul sfârșit.

-Sunt Mike... Alexandra m-a trimis să vă cer scuze pentru comportamentul meu și să vă aduc o ofrandă de pace.... spuse acesta de după ușă.

Maia ezita încă.

-Mike, nu e un moment bun...

-Ioana... ești bine?

-Da...

-Aș vrea să te cred... Deschide te rog... Vreau să fiu sigur că totul este ok... Te rog... șopti el sprijinindu-și fruntea de ușă.

Maia deschise ușor iar Mike citi imediat tristețea din ochii ei.

-Ioana, ce e cu tine? Unde e Dan....? întrebă el îngrijorat.

-Uh... Nu pot să fac asta acum...

Ar fi vrut să îl respingă dar lacrimile din ochi i-au pus un nod în gât și nu a mai putut spune nimic. Mike o luă în brațe și o îmbrățișă fără să mai spună ceva. Era sigur că se certaseră din cauza sa, doar el de asta s-a purtat așa, asta a urmărit...

Mike s-a îndrăgostit de ea de cum a deschis ușa și i se părea aiurea ca o fată atât de tânără și de frumoasă să se irosească, în părerea lui, lângă un bărbat care nu are ce să îi ofere. Era sigur că diferența de vârstă se va vedea la un moment dat, dar el nu voia să aștepte atât de mult. Așa că în seara cu cina a pus pe loc, la cale un plan de a o cuceri pe Maia. Dar nu s-a așteptat ca totul să se schimbe în favoarea lui atât de repede.

-Ioana, unde este Dan?

-Nu știu...

-Cum așa...? zâmbi el încă ținând-o în brațe.

-A plecat pur și simplu....

Mike era îngrijorat... Cum să facă așa ceva, un bărbat care pretinde că o iubește pe femeia de lângă el. Ce punea la cale omul ăla?

Poate că încă nu avea răspunsuri dar era hotărât să profite de situație. Maia era femeia care i s-ar fi potrivit lui, deci nu trebuia să rateze această ocazie. Iar el este un bărbat răbdător... Va aștepta cât va fi nevoie... Dar Maia va fi a lui!

Maia a acceptat prietenia, era singură, nu avea pe nimeni iar Sorin era prea departe de ea. Și era periculos să îl caute. Așa că s-a alinat cu prezența lui Mike. Chiar dacă nu putea să îi pună adevărul despre cine era cu adevărat.