Înotăm în disperarea albastră a mărilor închise,
respirăm atunci când toate visele ne sunt cuprinse
în rugina lanțurilor de care cuvintele ne stau prinse,
libertatea ne regăsește în uitare din punctul de plecare.
Sufocarea pielii îmi strânge respirația coerenței și cad în paharul cu ceai de mușețel începând să-mi înec așa, deodată, cuvintele amărăciunilor vechi, în spontaneitatea momentului îmi dezbrac inhibiția către inchizitorul ce așteaptă să îmi biciuie onestitatea, cu păcatele unei culpabilități de mult închipuite semnele sângerează pătând mătasea paginilor sfinte.
Nimic din ceea ce am adorat nu mi-a ars răsuflările mai mult decât adorarea arderilor interioare sărutate, nu poți avea idee cum posedarea zidurilor reci și-a răsfrânt în mine toate luminile ei seci, mă chinui ca tu să mă înțelegi când împletesc apăsările pieptului cu zbaterea trupului și las extazul despletit să cadă peste dezmierdarea firelor deșirate.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
