EPIGRAF
"Moartea este un accident pe care-l așteptăm de la prima zi în care ne naștem." – Serban Ionescu
1
Mici valuri de aer rece imi inconjurau bratele goale, impreuna cu luna estompata ce imi imbratisa fata palida. Stateam intinsa pe pamantul rece si umed. Parul mi-era rasfirat pe sol ca si razele soarelui raspandite in larg. Respiram greu. Mai degraba, gafaiam. Eram acoperita cu dâre de pamant umed pe piept si peste fata. Ma uitam in continuu la cerul care nu fusese asa niciodata. In loc de luna mare si stralucitoare pe cerul limpede al noptii, intreaga suprafata era acoperita de stele marunte foarte apropiate, care invaluiau culorile jucause purpurii si roz, formand o mirifica galaxie. Am stat o vesnicie. Puteam sa imi doresc orice. Bolta noptii sclipea impresionant deasupra mea, dar nu mi-am dorit nimic. Am privit doar spectacolul stelelor ce-mi umpleau ochii cu mai multa lumina decat erau ei deja. Era acel fel de spectacol de lumini de care nu ma puteam satura niciodata. Dar stiam ca nu aveam sa mai vad asa ceva.
Chrysilla si Artemis priveau si ei, rasufland greu, cerul metamorfozat, dar ei stateau in picioare. Chrysillei, parul blond si lung ii se prelingea pe spate prins intr-o coada de cal groasa, intinzandu-se pe tot spatele. Iar vantul scutura usor pletele scurte si satene ale lui Artemis.
Sabia din mana lui Chrysilla ajungea stralucinda pana pe pamant, in timp ce ea se sprijinea usor pe lama lunga si ascutita. Stelele sclipitoare se reflecatau in sabie si provocau o lumina aproape orbitoare care ajungea pana in directia mea, dar eu stand intinsa pe spate, am evitat-o.
Cu totii rasuflam din greu, fericiti. Ajunsesem la apogeul luptelor noastre. Inca o lupta terminata, inca un punct in plus la pregatirea plecarii noastre din Oldfort catre viata noastra normala. Stiam ca era ultima noastra lupta castigata, consecutiv… si trebuia sa plecam cat de curand.
M-am ridicat usor, dand jos de pe mine darele de noroi uscat, apoi am mers aproape de Chrysilla si Artemis si am pornit cu totii catre adancitura padurii. Frunzele crocante de pe jos si copacii tremuranzi au fost transformati intr-o silva violeta datorita boltei ce era acoperita in intregime de stele minuscule si pigmenti de culori.
M-am oprit, scotand un ultim sunet cu cizmele lungi pe pamantul contopit cu frunze galbui, si am privit cum norii se impregnau cu un fum roz, formand un paradis pe care-l puteam privi oricand. Apoi accentul de Sud al Chrysillei m-a trezit din visatul cu ochii deschisi.
- Ce faci ? Vii?
