Chiar nu regret momentul acela în care te-am întâlnit.
Afară era iarnă, iar eu stăteam pe scările unui bloc, plângând, gândindu-mă la tot ceea ce se întâmplase incercând să îmi adun puterile. Dar degeaba.
Până când ai venit tu. Te-ai apropiat de mine si mi-ai ridicat bărbia cu mana ta întrebandu-mă ce caut aici şi de ce plâng.
Chiar dacă nici acum nu ma iubeşti eu tot nu voi regreta acea zi. Prefer să te vad fericit făcându-ți de cap cu mine sau cu alte târfe decat să-ţi spun ce simt.
Deci, asteptam sa incep povestea asta de vreo cateva saptamani. Si uite ca am inceput-o. Ce credeti ca se va intampla in poveste? Cum vi sa parut prologul? Plictisitor, nu? Si mie ...dar va spun ca va fi interesant. Acum, nu stiu, presupun ca maine voi pune primul capitol. Vom vedea. Astept destule pareri si voturi. Va iubesc. :*
