„Prea multi dintre noi nu isi traiesc visurile, asta fiindca isi traiesc fricile." - Les Brown
--din perspectiva autorului
*Cand Elena a avut curajul sa isi indrepte privireacatre ochii lui , buzele sale au fost acoperite de ale lui , formand un sarut dupa care toata lumea tanjea.*
***
Jongin pocnea din degete neincetat in fata Elenei , fiind total confuz de reactia fetei. Era in fata lui si parea ca se uita ganditoare la el , dar de fapt se uite prin el .
-Umm ... Elena ? Esti bine ? spune acesta.
-Ohh ... Stai , ce? Ce s-a intamplat ? zice speriata .
- Am inceput sa iti masez ranile si ... ai ramas impietrita si trista .
Elena rasufla usurata la auzul spuselor brunetului .
- Acum nu vrei sa imi spui ce s-a intamplat si de ce ai vanataile acestea ? intreaba Jongin , un sentiment de ingrijorare in voce .
Drept raspuns , acesta a primit o liniste tensionata din care voia sa iasa cat mai repede . Se ridica de pe canapea , marind distanta dintre el si Elena .
- Ok. Nu imi spune , zice in timp ce ducea crema aceea inapoi la locul ei , du-te in camera aceea si culca-te . Cred ca esti destul de obosita .
- Nu ... am vrut sa te supar . murmura Elena simtindu-se putin vinovata din cauza reactiei neplacute a brunetului .
- Stiu ca nu ai vrut ! spune acesta calm cu un glas ce te mangaia pe suflet . Noapte buna !
Elena se da batuta si il lasa pe brunet asa , nevrand sa mai inrautateasca lucrurile si sa il mai supere pe acesta . Intra in camera pe care Jongin i-a aratat-o si inchide repede usa dupa ea .
Camera era acoperita de un alb imaculat si patrunzator , in care te puteai pierde cu gandul ... In centrul acesteia era un pat mare si incapator cat pentru 5 persoane . Langa acesta era un dulap format din oglinzi iar in fata acestora era un birou si o biblioteca cu vreo 10 000 de volume din carti diferite . Peretele din afara , era reprezentat din geamuri mari de jos pana sus plasate .
Langa pat era o noptiera unde se afla o carte . Elena s-a daramat in patul moale , deschitand cartea la prima pagina . ' Jurnalul lui Kim Elisabeth '
"JongIn, de fiecare data cand te saturi si vrei sa scapi din realitate , citeste asta si gandeste-te la mine . Cu dragoste , mama . "
Pentru un moment , Elena refuza sa dea pagina mai departe dar mana si curiozitate ei nu o asculta niciodata . Gaseste o fotografie . Era ea in poza si cu un barbat , cel mai probabil , tatal lui Jongin .
" 4 iunie 1990
Toata lumea ne indragea . Spuneau mereu ca suntem facuti unul pentru altul . Credeau ca am avut cea mai frumoasa poveste de dragoste si ca inca o mai avem . Presupun ca nimeni nu ti-a zis vreodata cum s-au cunoscut parintii tai , nu ?
Era o dimineata de vara . Pe atunci de abia ce aparuse restaurantul din fata fostului liceu iar eu impreuna cu colegii mei cu care imi petrecusem cei patru ani frumosi decisesem sa mergem acolo . Tatal tau lucra ca ospatar la acel local pentru a-si castiga si singur banii . Tin minte ca atunci cand ma ridicasem sa merg pana la toaleta , tatal tau a dat cu tava plina cu sucuri peste mine . Am inceput sa ne certam in fata tuturor . Amandoi eram foarte imfumurati si ne tineam partea de fiecare data nelasand garda jos . Surprinzator , nimeni din acel local nu spusera nimic si nu ne deranjasera fiindca toti credeau ca suntem facuti unul pentru altul . [ ... ] "
Bruneta este distrasa de scartaitul usii care te intepa pe creier si devenea din ce in ce mai profund . Inchide repede cartea , o pune pe noptiera si se aseaza in pat cu spatele la Jongin care de abia ce intrase . Speriata , Elena isi aminti ca asta e camera lui , e normal ca o persoana sa doarma in camera ei nu altundeva . Din fericire pentru ea , Jongin a iesit pe usa , imedist ce a stins becul , auzind iar scartaitul acela enervant . Se intoarce invers , cautand cartea pe care o lasase pe noptiera . "Se pare ca Jongin a vrut sa iasa din lumea reala " gandeste aceasta , vazand ca acel jurnal nu e acolo .
Se indreapta spre bucatarie pentru a lua un pahar cu apa , dar se opreste cand aude un mic si infundat suspin . Bruneta isi indreapta privirea catre dingura sursa de lumina din acea incapere. Se apropie , vazandu-l pe Jongin , tolanit pe un fotoliu , cum citea , fiind pe punctul de a plange . Elena se aseaza in dreapta lui , pe marginea fotoliului , incepand sa ii ofare mangaieri placute pe cap .
- Ce faci ? De ce nu dormi ? spune acesta frecandu-se la ochi si nevrand sa isi intersecteze privirea cu fata .
-Plangi daca ai nevoie de asta , spune aceasta continuand sa il mangaie , tipa daca trebuie . Nu tine toata durerea in tine . Da-i drumul .
O liniste apasatoare se imprastie prin camera si intre cei doi . Doar sunetul acelor de ceasornic se mai auzeau. Mereu semnala scurgerea fiecarei secunda din viata . Cateodata , Jongin chiar voia sa il arunce doar ca sa nu il mai poata auzi . "Poate ca nu ar trebui sa ma mai holbez la el " gandeste bruneta ridicandu-se de pe fotoliu si indreptandu-se spre balcon . Vantul rece i s-a izbit direct pe corpul ei plapand plin de vanatai . Etajul 56 este atat miraculos . Poti sa vezi totul foarte clar . De la norii gri si stelele ce se furiseaza printre ei , la oamenii , de marimea unor furnici , ce se plimbau prin oras .
O atingere suava o ia prin surprindere pe Elena . Aceasta atingere a fost inlocuita de o imbratisare stransa . Jongin iesise si el afara cu o plapuma pe care o tara dupa el si incerca sa o puna pe corpul inghetat al Elenei . Inainte ca aceasta sa spuna ceva , Jongin isi ingroapa capul in parul brunetei tinand-o cat mai strans . Aceasta simte cateva picaturi de apa pe gat , erau lacrimi . Era constienta ca acest baiat pe care l-a intalnit pe strazi , si care a ajutat-o pana acum , are o poveste groaznica . Avea nevoie de cineva care sa-l aline , sa-i indeparteze supararea si frica .
Fara sa isi dea seama , isi infunda-se iarasi mana in parul lui pentru a-l alina . Nu ii mai era frica . Acum isi daduse seama ca nu i-ar face niciodata rau . In schimb , era foarte ingrijorata pentru el .
Elena isi indreapta mana in fata , prinzand primul fulg din acea noapte . Isi ridica privirea spre cer admirand cum fulgii de nea isi fac drum pana cand ajung pe pamant . Arata exact ca un copil ce isi primise jucaria de care stie ca e pierduta . Isi intoarce privirea spre Jongin , ridicandu-i capul la nivelul ei si ii arata cu degetul spre cerul plin cu mici buchete de zapada . Ii prinde mana intr-a ei ridicandu-i-o pentru ca un fulgulet sa se aseze pe ea .
Hei , chinguss ! Am decis sa continui aceasta poveste. M-am gandit ca nu ar trebui sa ascult parerile unora si sa fac ceea ce imi place. Imi pare rau pentru cei care au asteptat sa pun urmatorul capitol . Sper sa va placa. Cum vi s-a parut ? Si ce credeti ca se va intampla in continuare ? ^^
