Cartea Umbrelor

Întâlnirea

                                ***

-Haide,vrem să te ajutăm! 

 Kate era speriată. Fata care i se adresă făcea parte din grupul spionilor din zilele anterioare. Era foarte înaltă,cu părul scurt şi o figură rece.

-Hai odată! Ce tot faci?!

 Kate era împietrită,nu putea să zică nimic şi nici să se mişte. Deodată o voce din capul ei îi spuse: Nu înţeleg de ce ţi-e frică,e doar o fată,tu eşti vrăjitoarea,tu ai puterea,nu-ţi fie frică de ea! Atunci Kate îi aruncă o privire superioară fetei:

-După tine.

Fata ridică din sprâncene şi se îndreptă spre cantină asigurându-se uneori cu coada ochiului că Kate o urma.

Aceasta o urmă până la o masă din mijlocul cantinei unde se afla şi restul grupului,părea un fel de grup exclusivist pentru că masa lor era diferită de celelalte în foarte multe privinţe: scaunele erau tapiţate,masa era de o culoare surprinzător de frumoasă iar membrii grupului mâncau total alte preparate pe lângă ceilalţi elevi. Era un loc liber dar toţi din grup păreau să fie acolo.

-Aşează-te,îi spuse un băiat pe care îl mai văzuse la ora de engleză.

Kate se aşeză. În întregul grup se lăsă liniştea iar toţi cei din cantină păreau să îi privească miraţi. Liniştea fu spulberată de una din cei 9 membrii ai grupului,cea care o conduse până la cantină.

-Uite ce e,ştim cine eşti,adica,mai exact,ce eşti. Părea că voia să continue dar altă fată i-o luă înainte:

- Şi noi suntem cam acelaşi lucru.

Kate tresări,expresia de mirare de pe faţă rămasă intactă.

-Nu te speria,nu vrem să îţi facem rău. Nu suntem vrăjitori înnăscuţi ca tine,noi am început să facem asta doar de câţiva ani,fără să o avem în sânge,comentă un băiat care stătea fix în faţa lui Kate,apropo eu sunt Jake.

-Nu acum Jake,lasă prezentările,le facem mai târziu,spuse din nou fata înaltă cu păr scurt,să trecem la subiect,nu putem vorbi acum pentru că e periculos dar ai putea veni la mine acasă după scoală,te conduc eu,ne vom întâlni toţi acolo,ce zici?

Kate dădu aprobator din cap neputând să scoată un cuvânt. În sfârșit a găsit pe cineva ca ea cu care putea sa vorbească, în sfârșit nu mai era singură,asta îi umplea inima de bucurie. Se gândea însă dacă să le arate "spionilor"- care acum se dovediseră a nu fi chiar spioni- Cartea Umbrelor, deodată toate vocile din capul ei izbugniră: Nu,nu,nu,de ce ai face asta? Nu ştii nimic despre ei,te-ar putea păcăli. Aveau dreptate,trebuia sa ţină totul pentru ea,măcar o vreme...

  Fără să realizeze cât de rapid a trecut timpul,Kate se şi trezi în casa fetei cu părul scurt. O chema Melanie,avea ochii castanii,la fel ca părul iar vocea ei era clară,totuşi foarte reţinută. În scurt timp se afla deja acolo tot grupul. Atunci a venit vremea prezentărilor. Îi surprinse pe toţi mai fericiţi decât la școală,ca şi cum atunci ar fi fost urmăriţi şi nu puteau să vorbească deschis.

Toţi erau frumoşi în felul lor,erau cu un an mai mari decât Kate cu excepţia lui Martin,băiatul care făcea engleză împreună cu ea. Era glumeţ şi totodată foarte inteligent.

-Vrem să ne ajuţi cu magia,i se adresă Jack cu un zâmbet cuceritor -era chiar drăguț- ştim că nici tu nu ştii prea multe despre asta dar tu ai mai multă putere decat noi,avem nevoie de tine.

Kate simţi cum sângele îi urca în obraji.

-Are dreptate,te rog,avem nevoie de un lider al grupului,cineva din familia originară a vrăjitorilor,adăugă o fată pe nume Trisha.

-Ei,ce spui? O întrebă Melanie adresându-i un zâmbet şiret de felină.