Cartea Umbrelor

Căutarea #2

***

-Kate, Kate eşti aici?

O voce de bărbat o striga. Era o voce dulce,calda şi totuși destul de autoritară. Stătea pe stâncile de pe plajă citind din Cartea Umbrelor,iar glasul se auzea din ce in ce mai aproape de ea. Deodată apăru în faţa ei un bărbat înalt şi blând.
Tată?!

Kate îi sări în brațe strangandu-l tare. Îi era atât de dor de el.

-Tată,ce faci aici?

Omul nu răspunse,o privea în schimp cu ochii lui cenuşii strălucitori dar de data asta atât de întunecaţi.

-Tată?

Domnul înalt o lăsă jos uşor si se aplecă după cartea veche aşezata pe stânci. O răsfoi,oprindu-se la pagina unde erau desenate hărţile instrumentelor vrăjite,apoi se întoarse spre partea dreaptă a plajei. Îi arătă lui Kate un fel de drum. Dupa ce îi înmână cartea fiicei sale,domnul Bainbridge dispăru,făcând ca visul să se piardă în negura liniştită şi rece din camera lui Kate.

Fără să mai aştepte răsăritul soarelui,Kate plecă pe drumul din visul său. Luna strălucea puternic deasupra oceanului iar peisajul oraşului pierdut în negura serii nu era chiar atat de rău pe cât credea Kate. Parcă luna lumina doar porţiunea de plajă pe care avea de mers Kate.

După un drum de vreo 2 kilometri,Kate ajunse în mijlocul pădurii de lângă casa bunicii ei. Totul partea atât de ciudat. Se simţea atrasă spre o stâncă,era cea mai ciudata stâncă văzută de Kate vreodată. Era destul de înaltă,cam cat ea,era mai mult maro decât argintie,ca si cum ar fi un bulgăre imens de pământ. Arăta atat de ciudat in lumina lunii,îi dădea lui Kate impresia că strălucea. Cu cât se apropia mai mult,cu atat piatra stralucea din ce in ce mai tare.

Fascinată,Kate o atinse uşor cu mâna stângă. Atunci piatra făcu o lumină atat de puternică,orbitoare şi se sparse in mii de bucăţele de diferite mărimi si forme. Una dintre ele strălucea slab în faţa lui Kate. Era un pandantiv superb cu o piatră multicoloră pe care era sculptat un simbol. Era un triunghi cu vârful in jos,tăiat.
Pământ,se gândi Kate. Era instrumentul pământului. "Instrumentul lui Jake",se gândi ea.

De data asta voi face ce vreau cu el. Iar cu o mişcare rapidă îşi puse medalionul la gât. Mii de pietricele se aşezară în jurul ei formând un cerc perfect. Seara întunecată cu lună plină devenise cea mai fericită de pana acum. De data aceasta ştia exact ce să facă cu cristalul. Îl va ascunde de bătrâna malefică până când va avea ocazia să îl folosească pentru a o distruge.