Cartea Umbrelor

Maturizarea

Kate îl striga disperată pe Jake dar acesta isi continua drumul pe plajă. Domnul Bainbridge era lângă stancile unde auzise Kate vocea,pe vremea când era oarecum normală. Jake mergea constant spre el fără a devia de la traseul fix. Lui Kate nu-i veni a crede...Tatăl său era de fapt rău,la fel si bunica sa,până si Jake în care avusese incredere deplină. Îi tot răsuna în cap murmurul scos de Jake înainte să plece: "Poate ar trebui să înveţi să te descurci singură,viaţa ta e o minciună mai mare decât crezi...". Acum chiar ca nu mai stia ce sa creadă. Când Jake ajunse în dreptul tatălui său,acesta îi înmână o cutie prăfuită şi veche pe care băiatul,cu ajutorul puterilor, o îngropase sub pământ,apoi se întoarse spre Kate şi îi făcu nonşalant cu ochiul. Intr-o secundă cei doi barbaţi dispărură în negura nopţii.

  Kate,speriată,ducea o luptă cu ea însăşi. Avea ochii mari,intunecati aţintiţi spre lună. Mii de gânduri se luptau în mintea sa.

  Cum adică să mă descurc singură? Până acum am fost singură...Sau...

  Kate nu mai era chiar atat de sigură. Mereu i-a fost cineva alături:Grupul,bunica,Jake... Acum avea să fie singură. Nu mai putea avea incredere in nimeni,fiecare persoană aflată în jurul ei ar putea avea o oarecare legătură cu femeia în negru.

Atunci se ridică uşor de pe nisipul rece şi porni grăbită spre maşina lui Jake care se afla în apropiere. Nu avea carnet şi nici habar de ce avea să facă dar trebuia să meargă intr-un loc sigur,ferit de bătrână şi cei din grup.

  După câtva timp de mers prin negura înspăimântătoare,Kate ajunse la fosta ei casă. Aleea linistită,liceul, de care îi era foarte dor,până şi de majoretele înţepate care îsi băteau joc de ea. Revenind la toate astea,Kate se simţea normal,exact ca înainte. Nu se mai simţea "specială" şi uitase complet de puterile sale de vrăjitoare. Pur si simplu stătea în masină si privea tot tabloul amintirilor.

  După câteva minute Kate coborî din maşină şi cu eforturi mari urcă până în apartamentul mamei sale de la etajul 3. Era o locuinta destul de mare,încăpătoare,cu pereţii văruiţi,parchet maroniu închis pe podea şi mobilier nou,modern.

Pe Kate o înconjurară o mulţime de amintiri,apoi,amintindu-şi cat de obosită era,se aruncă în patul cu baldachin şi adoarme imediat. Îi era atât de dor de toate astea. Aici se simţea in siguranta,departe de toate lucrurile ciudate intamplate de la moartea parinţilor săi.

În noaptea aceea Kate avu un vis foarte ciudat şi încurcat. Era în acelaşi apartament impreuna cu părinții săi doar că ea era foarte mică. Mama ei o ţinea în braţe şi o privea neîncetat,iar tatăl ei era serios,foarte serios. O privea fix,îngîndurat. Când se ridică şi porni catre perete,Kate observă un fel de uşă mare prin care tatăl său intră. Atunci se trezi. Întunericul bântuia liniştit pe lângă Kate care respira precipitat.

Odata cu amintirea visului Kate se repezi la peretele de lângă ea. Nu dădea impresia că s-ar afla o usă acolo,însă isi aminti că în Cartea Umbrelor se afla un pasaj despre deschiderea unei uşi secrete.

După câteva minute după ce îl rostise,o uşă mare,mahonie îi apăru în faţa ochilor. Kate tresări puternic. În spatele uşii nu era o încăpere mică sau chiar o casă ascunsă,era o adevărată lume.

  Parcă atrasă înăuntru,Kate trece de uşă şi ajunge pe un câmp întins plin de ceaţă. Frica o cuprindea mai mult cu fiecare pas. Se simţea încolțită,dar înainta constant departe de uşă,care dispăruse inainte să observe Kate.

Ceaţa se risipi uşor iar în jurul lui Kate începeau să se zărească siluete întinse pe jos. Kate înlemni. Peste tot în jurul ei se aflau morţi plini de sânge. Simţea că i se strânge stomacul si trebuie să vomite.

  Igh ce scârbos! Gândi ea,însă nu avea forţa necesară să mai spună ceva. Stătea nemişcată şi privea cum ceaţq dispărea şi mai mult iar siluetele încep să se înmulțească.

Spre groaza lui Kate,una câte una,siluetele care o înconjurau începeau să se ridice. Unele nu mai erau complet întregi,ceea ce nu o bucura prea mult pe Kate care plângea fără oprire.

  Când toţi ,,oamenii'' se ridicară,părea ca un fel de armată moartă,şi cea mai rea parte,toţi veneau spre ea...