Lanțul Promisunilor

Prolog

- Chiar trebuie să plecăm?
-Scumpo ști că nu pot face nimic, armata la transferat pe tatăl tău, el doar trebuie să se conformeze.

Cuvintele spuse de mama mea mă fac să mă simt și mai prost decât vestea în sine.
Eu sunt Alexandra, am 18 ani și locuiesc în București....cel puțin până mâine. Treaba sta în felul următor, tatăl meu a fost trimis de către cei din armată tocmai în America, mai exact în New York. Vestea m-ar fi bucurat mult mai mult dacă așteptau și ei să termin clasa a 12-a. Măcar aș fi ajuns acolo și aș fi intrat direct la facultate, dar cel mai mult mă doare faptul că mă voi despărți de prietenii mei. Nu pot spune că sunt tocmai o fată populară sau ca sunt o mare fană a cluburilor și a băuturi mai ales cu un tată în armată.
Având în vedere că azi e ultima zi în care mai sunt aici am decis că ar merita o ieșire în club....macar acum. Nu mi-a luat mult să o conving pe mama iar prietena mea Mia era de 10 ori mai entuziasmată ca mine. E ora 8, amândouă suntem în camera mea și ne pregătim, vreau ca seara asta să fie de vis.
Am ales o pereche de pantaloni imitație de piele, o bluză roșie extrem de decoltată și în picioare o pereche de botine primite cadou iar pentru machiaj am optat pentru cat eyes și un ruj la fel de roșu ca bluza. Prietena mea având un corp mult mai atractiv...față de șoldurile mele late și-a luat o bluză plasă o pereche de pantaloni tip boyfriend mega rupți și o pereche de teniși machiajul ei a fost asemănător cu al meu doar că ea a folosit un ruj mat nude.
Era ora 12 și noi ne aflam în fața clubului, de cum am ajuns jos era o atmosferă extrem de plăcută și eu eram pregătită să mă las pradă ritmului și muzicii. După 4 shoturi de Tequila și 2 pahare de J&B eram deja pe bar încercând să îl cuceresc pe tipul șaten cu ochi de smarald ce era prins în dansul meu lasciv. Am decis că e timpul să îmi fac numărul și am coborât de pe bar ajungând în brațele lui lucrate, după câteva dansuri deja eram extrem de intrigata de misteriosul cu ochii verzi pe care am aflat că îl cheamă Lucas am decis să sparg gheața apropindu-mi buzele de ale sale ne-am lăsat pradă atracției dintre noi. Toată seara aceea am stat cu el am dansat am vorbit și ne-am sărutat de parcă ar fi fost sfârșitul pământului și noi nu ne-am mai vedea niciodată....ceea ce e cam adevărat având în vedere că eu plec iar el rămâne aici.
Distracția s-a terminat la ora 5 dimineața cu prietena mea care îmi ținea părul în timp ce eu scoteam din mine și ultima picătură de alcool. Dimineața următoare....mai precis la 1 am fost trezită de mama care se învârtea prin casă mai ceva ca un titirez....a da, era să uit în 2 ore avem avionul și eu nici nu îmi terminasem bagajul.
M-am ridicat din pat mi-am făcut un duș urmat de rutina mea zilnică și m-am pus pe treabă, în mai puțin de o oră totul era împachetat iar eu tocmai savuram ultimul bol de lapte cu cereale din România.
Ajunși în aeroport, eu împreună cu părinții mei alergam să prindem avionul care în mai puțin de 10 minute decola. Odată ajunși la locurile noastre am decis că am destul timp să îmi recuperez somnul de care nu am avut parte, când am deschis ochii zburam deasupra Atlanticului de Nord, pentru următoarele 2 ore am decis să îmi schimb datele de contact de pe rețele de socializare și să îmi anunț prietena că imediat voi ajunge în orașul viselor mele. Odată îmbarcați am realizat cu adevărat că eu chiar sunt în orașul mult visat, NEW YORK.