Un apel, o greseala

#10

Perspectiva Sophiei

Zgomotul era un scartait asurzitor al unei usi, iar apoi s-a auzit un pas si un oftat profund. Cand ne-am intors privirile am observat ca usile altarului s-au deschis, iar de dupa ele a iesit un om bine facut, inalt ,solid, imbracat cu haine de preot, in mana drepta tinea o cruce si Biblia ,dar in mana stanga avea un bici si o secure ruginita si murdara de pete de sange uscate de multa vreme. Dupa trasaturi semana cu cel pe care il cautam. Perfect! Atunci am realizat ca mintea acestui om este mult mai bolnava decat credeam. Fata de langa mine a inghetat la fel ca mine, dar David a reusit sa se ridice de langa noi si a scos arma pregatita de la intrare.

-Bun venit in casa Domnilui ,fii mei! Va rog sa scuzati deranjul, dar nu mai am mult si termin asa ca ,va rog, sa astrptati la rand pentru binecuvantarea de care va beneficia si aceat mic ingeras. A spus criminalul aratand spre fata legata de cruce.
"Ce mai binecuvantare"  m-am gandit.

-Max Young esti arestat pentru crima! Incet,lasa tot ce ai in maini jos si preda-te. A spus David tare si clar, avand pistolul fixat pe calau.

-Crima?! Oh, nu,nu,nu.....Eu nu ucid, eu doar duc sufletele intr-un loc mai bun. Intr-un loc unde fata mea se bucura jucandu-se chinuind sufletele trimise de mine. Eu sunt doar un intermediar.

In timpul asta eu incercam sa desfac sfoara cu care era legara fata. Am auzit pasi care s-au oprit cand David a

srtigat:

-Stai acolo si nu te aprpia sau trag!

Nu mai avem mult si terminam de dezlegat si m-a intrebam de ce David nu l-a impuscat pana acum.

-Gata! Am terminat! Putem sa plecam! Am spus mai usurata ca am reuasit sa o eliberez pe fata.

-Nu plecam! Mai ai ceva de facut, Sophia! Mi-a spus David serios ajutandu-ma sa ma ridia si dandu-mi pistolul incarcat. M-am uitat confuza la el si nu puteam sa inteleg ce vrea sa fac. Toate acestea se petreceau sub privirile unei fete speriate de moarte si ale unui calau bolnav psihic. O voce cumoscuta care ma tortura noptiile mi-a soptit:
"Fa-o! Acum sau niciodata! Sper ca nu ai uitat intelegerea noastra!"

  Atunci am realizat ce trebuie sa fac...