Iubire de sânge

Capitolul 5

            Ma trezesc și încerc să fac ochi, dar îmi era  lene să mă scol din pat. Îmi scot picioarele din pătură și le dau jos pe podea, ma ridic în fund și merg direct la baie ca să fac un duș.
            Ies din duș, iau un prosop pe mine și merg în camera crezând ca am haine. Dar, am sesizat ca nu sunt acasă la mine și nu am haine.

— Of.... De unde, dracu iau haine? Îmi puneam doua degete la ochi și gândindu-mă, cum sa fac rost de haine noi. Oare, sa îl întreb pe Jason? Trebuie sa îmi fac rost de haine noi.

               Mă îmbrac cu aceeași haine și merg spre frigider, iau sticla și îmi torn un pahar de sânge. Îl beau și apoi, ies afara în căutarea lui Jason.

— De unde, sa încep în căutarea lui Jason?
— De ce să îl cauți? Întreba, cineva cu o voce cunoscuta.
— Ca să ma ajute, la el m-am gândit ca ma v-a ajuta.
— Cu ce?
— Dar, cine ești de îmi pui întrebări? Îl întrebam puțin furioasa,si ma întorc spre el.
— Jason. Îmi zâmbea.
— Deci, ai auzit totul? Cum de ai ajuns sau cum ai venit fix când am și eu nevoie de tine?
— Simt, când cineva are nevoie de mine. Și uite-mă, aici. Deci, cu ce te pot ajuta?
— Unde, îmi pot lua haine? Sau trebuie sa cumpăr asa cum e și în lumea mea?
— Exact, cum ai spus la sfârșit. Dar, te pot ajuta cu bani ca să îți cumperi haine.
— Of... Mersi. Îți rămân datoare și voi încerca să îmi caut ceva de munca ca să strâng ca să îți dau înapoi banii și sa am și eu banii pentru mine.
— Nu îți face griji de bani, și în plus ii sunt dator bunicii tale.
— Dator? De ce?
— Voi spune la momentul oportun.

        În perspectiva lui Allexyan, era în sala de antrenamente. Se gândea la ea, dacă este bine și e în siguranță. În fața lui era o buturugă și îl lovea cu pumnii și picioarele. Veni Sam, îl privea cum se antrena.

— De ce te holbezi la mine? Tot mereu?
— Nu pot, să te privesc cum te antrenezi?
— De ce, nu vii sa ne antrenăm împreună?
— Bine, dar să știi că te voi învinge.
— Serios? Să vedem, cine pe cine învinge.

      Se antrenau, lovind cu mâinile, pumnii și picioarele, se atacau unul pe celălalt, și începeau să râdă.

— De ce, ești gândurat și supărat? Întreba Sam.
— Nu sunt, ți se pare.
— Bine, dacă spui tu.
— Să mergem prin pădure. Sa luăm aer curat.
— Bine.

Eram într-un magazin, și cautam haine pentru mine și lenjerii intime foarte multe. Le-am cumpărat și aveam multe sacoșe pline în ambele mâini.

— Dă-mi și mie sacoșe sa te ajut sa cari sacoșe.
— Nu sunt grele. Ma descurc.
— Hei, nu ma refuza când vreau sa te ajut.
— Și dacă refuz sa ma ajuți, ce se întâmplă?
— Nu te mai ajut.
— Ee... Trebuie sa ma descurc și singură ca nu se știe ce mă așteaptă în continuare.
— Știu, dar eu vreau sa te ajut cât timp am la dispoziție.
— De ce spui asta?
— Îți povestesc când avem timp amândoi sa iti spun totul.
— Bine, dacă spui tu. Să mergem acasă că se face prea grele sacoșele dacă stau mult de vorbă.

Mi le ia o parte din sacoșe și mă ajută să le car până acasă, intru în casă și le pun pe canapea. Pe lângă haine,mi-am mai luat ce îmi trebuia în casă, alimente de bază și multe chestii care sa pot găti ceva pentru mine.

— Mulțumesc pentru ajutor. Și de ce spui mereu că ești dator bunicii mele? Nici nu știi cum o cheamă.
— Marie Brawn, o zeiță foarte frumoasa și complexă. Eram îndrăgostit de frumusețea, loialitatea, curajul, simplitatea, rebelă și iubitoare. Povestește Jason.
— Zeiță? Bunica?  Surprinsă și mirată la ce auzeam de la Jason.
— Da, o zeitate care și-a riscat viața pentru un simplu om care i-au furat dintr-o privire.
— Acela ar fi bunicul!
— Da.