Iubire de sânge

Capitolul 1

           Soarele dispare în apusul zorilor şi vine iubitul ei, Luna împreună cu stelele care dansează în fiecare noapte în albastru cerului amestecat cu negru. Stau în camera mea, mă uit pe fereastră cum îmi zâmbeşte Luna la mine şi stelele îmi sclipesc cu strălucirea lor. Mi-aş dori să am în palma mea o stea ca să pot îndeplini o singură dorinţă. Înainte să plece bunica, mi-a oferit o carte despre Misterele a Soarelui şi a Lunii. Sunt curioasă să o citesc şi să văd despre ce este vorba în carte.

          Am început să citesc cartea aproape cinci pagini, mi-aş dori să citesc în continuare, dar ochii nu mă lasă şi trebuie să mă bag la culcare că era aproape ora 22:50. Las că am timp mâine să o citesc, pun un semn unde am rămas.

           Merg la baie, dar era fratele meu cel mare, am mers afară și mi-am terminat, mă spăl pe mâini. După ce termin, înainte să ies, am auzit un zgomot de afară. Mă lua fiorii, dar trebuia să înfrâng frica că nimeni nu e afară în afară de mine şi Luna care lumina calea. Deschid uşa, merg spre uşa casei, dar simt două mâini la talie şi îmi punea o mână la gură ca să nu ţip şi mă trăgea în spate.

           Mă ducea spre baie, eram aproape să cad că nu vedeam deoarece eram cu spatele. Cad spre pieptul său , apoi închide uşa repede şi mă întoarce cu faţa spre el. Având o faţă serioasă spre el care se uita ciudat la mine.

—  Ce vrei de la mine? Spuneam cu o privire serioasă.
— Vreau sângele tău. Spune el, preschimbând ochi în roşi.
— Nu sunt bancomat de sânge şi nu sunt disponibilă să îţi dau nimic. Sângele e al meu şi îmi aparţine mie. Spuneam serioasă, având o privire rece.
— Şi nu îmi pasă, iau şi fără permisiunea ta. Spune el, prizându-mă de un braţ şi cealaltă de bărbie.
— Dă-mi drumul, mă doare. Spuneam eu, zbătându-mă şi încercând să îl împing în spate.
— Stai locului ca să te pot muşca. Spune el.
— Niciodată. Spuneam eu.

          Mă zbăt şi încer să îl împing, dar nimic că nu se clintea. Dau cu piciorul drept în el şi îl lovesc tare spre burtă, îmi dă drumul din cauza lovituri. Deschid uşa repede şi fug spre poartă, încât am ieşit în stradă alergam ca o zăpăcită care vrea să scape din ghiarele unui vampir însetat de sânge.

          Inima îmi ieşea din piept de la atât alergat, nu mai aveam aer să mai respir că am alergat forţat şi mă opream un pic ca să pot lua aer din plin şi să pot continua să fug. Când duc privirea în sus, l-am văzut cum îmi zâmbea şi mă prindea de brațe şi din nou încerca să mă muște cu colții lui care erau ascuțiți. M-am zbătut din nou şi din nou, încât a reuşit să mă muşte de gât şi să îmi sugă sângele. Am ţipat cât a putut plămâni din mine, ochii mi se înceţoşa şi cad la pământ. Aud urlete de lupi care alerg să îl atace pe acel vampir, încât vampirul dispăruse repede. Mă încojoară şi un lup se transforma în om. Ce? Lupi să se transforme în oameni? Nu are cum, doar poate să fie vârcolaci care se transformă în oameni. E ciudat şi straniu, apoi am leșinat din cauza muşcături a vampirului.

           Mă trezeam amorţită şi mă durea gâtul unde era muşcătura. Mă ridicam greu, mă uitam în jur şi vedeam un loc care semăna cu o peşteră. Stau în fund o clipă, un căscat scurt şi mă gândeam la ziua de ieri. Avem un gând negru de răzbunare pentru acel vampir care m-a muşcat, v-a fi greu de găsit şi nu mă voi lăsa bătută până ce îl voi prinde. Aud paşi care vin spre mine, îmi iau inima în dinţi ca să nu mă sperii şi veni un băiat cu bol de apă şi mă privea blând.

— Eşti bine? Te doare gâtul, unde ai muşcătura? Spune băiatul.
— Sunt bine, dar mă doare un pic gâtul. Spuneam eu, ţinându-mi mâna de gât.
— Ţi-e sete, nu? Spune băiatul.
— "Sete"? Sete, de ce? Spuneam eu, simţind gura şi gâtul uscat.
— Sete de apă, nu de sânge. Spune băiatul.
— Scuze, confuzia face feste. Spuneam eu, cu o privire jucăușă.
— Poftim, bea cu grijă. Spune băiatul.
— Mulțumesc. Spuneam eu, luând bolul și beam tot că muream de sete.
— Ți-a fost sete tare, nu? Spune băiatul.
— Da, pentru ce s-a întâmplat aseară trebuia să mă revigorez de atâta alergat. Spuneam eu, sătulă.
— Aseară? Spune băiatul, mirat?
— Da, aseară când am alergat de un vampir care vroia să îmi bea sângele și totuși într-un final a reușit. Spuneam eu, nervoasă.
— Ămi... Spune băiatul, frecându-și mâna la ceafă.
— Ce e? Spuneam eu, suprinsă.
— Nu știu, cum să îți spun ca să nu te șochezi după ce vei auzi. Spune băiatul.
— Ce vrei să spui? Spuneam eu, nedumerită.
— Tot ce ai spus, s-a întâmplat acum o lună nu aseară că dormeai adânc și ai devenit un vampir. Spune băiatul.
— Ce? Îți bați joc de mine? Cum se poate să se întâmple așa ceva? Spuneam eu, mirată.
— Îmi pare rău că ți s-a întâmplat pe moment. Spune băiatul.