Vecinul

Capitolul 10

Ma tot chinuiam sa trag topul mai jos. Era prea scurt, dar nu se tragea nici de al naiba.

Am pufnit.

M-am uitat din nou in oglinda. Aratam sexy, dar nu ma simteam comfortabil, mai ales in tocurile astea incomode. Taylor a facut o treaba buna desi a exagerat putin, parerea mea. Prea sexy pentru gustul meu. A trecut ceva timp de cand nu m-am mai simtit asa de, ei bine... atragatoare. Chiar ca imi aduce aminte de vechea Nicole. Mi-am trecut mana prin parul bulcat, Taylor a vrut sa il indrepte, nu am lasat-o sa faca asta. S-a ocupat de tot, dar parul meu nu va face cunostinta cu placa. Eram machiata mai strident, dar din nou, puncte bonus pentru Taylor, eu daca ma macheam singura ajungeam sa arat ca o vrajitoare. Taylor aparuse in spatele meu.

-  Arati trasnet! Sunt mandra de capodopera mea, zise ea zambind si dand din palme ca un copil mic. Si ea arata sexy. Mama, ce ii invideam parul ala des si negru ca abanosul. Era imbracata intr-o rochie strampta rosie, la fel ca rujul strident de pe buze. La naiba, chiar eram sexy!

- Mersi, i-am zambit in oglinda. Sa sti ca nici tu nu arati rau, vreun baiat de impresionat? Am intrebat-o ridicand din spranceana. Zambetul ii disparuse imediat de pe fata si obrajii au inceput sa-i se roseaca. Chiar era un baiat, mama, sunt buna!

- Nu, deloc, spuse ea repezit, retusindu-si machiajul, evitandu-mi privirea. Am zis sa o las balta, o sa imi spuna ea daca vrea. Nu e ca si cum suntem cele mai bune prietene, e nevoita sa stea cu mine, din obligatie. Nu ca m-ar deranja daca ma lasa singura, puteam sa stau toata noaptea pe plaja sau sa dorm in masina, orice mai bine decat petrecerea asta. Inca nu am renuntat la idea de a gasi o cale de scapare cand ea nu o sa mai fie atenta la mine, cel putin asa sper.

- Gata? Ma intreba ea entuziasmata. Ce e cu fata asta?! Entuziasmul ei ma omoara cu zile.

- Um, mnu... M-a balbaiam. Adevarul era ca nu eram pregatita. Nu cred ca pot sa suport din nou privirile insistente si perverse ale baietilor si nici privirile plina de invidie ale fetelor. Sunt constienta ca arat bine, dar in ultimi ani am cam ascuns asta. Hainele largi si lejere mi-au fost cele mai bune arme cand vine vorba de a ma face invizibila.

- Nici sa nu gandesti sa dai inapoi, ma averitiza ea. Haide Nicole, e doar o seara, cateva ore, ce poate sa se intample? Multe. Am privit-o curioasa, ma surpinde pe zi ce trece. Ai 17 ani, distreaza-te, nu o sa intample nimic, te asigur. Am eu grija de tine, imi promise ea zambind. Daca vine vreun baiat la tine si nu te lasa imi faci semn, ca te salvez cat ai zice peste, imi spuse razand. Hai. Ma trase dupa ea pe scari.

Are o problema cu trasul oamenilor. Nu cred ca e asa greu sa imi spuna sa ma misc, nu sunt retarda. Nu inca.

Ne-am oprit pe hol.

- Ce? Am intrebat-o nedumerita. Poate vrea sa ne intoarcem sau i s-a facut rau dintr-o data si nu mai vrea sa mergem, ce bine ar fi. Nu ca ar fi bine sa ii fie rau dar, mna, orice situatie rea pentru ea e un avantaj pentru mine. Stiu. Sunt nesimtita.

Lumea e plina de ei.

- O sa ne facem intrarea, toti ochii o sa fie pe noi!

Sau asta... Cum sa fie ceva in avantajul meu? Normal ca nu, sunt blestemata, stiu sigur.

Am privit-o enervata.

Isi trase aer in piept si ma lua de mana. Am facut doi pasi si boom! Eram in capatul scarilor toate capetele erau intoarse spre noi. S-a zis cu invizibilitatea mea pentru seara asta. In timp ce coboram scarile si eu ma chinuiam sa merg drept pe infernalele astea de tocuri, Taylor nu avea nicio treaba, zambea si saluta lumea de parca eram la o defilare de Oscar. Eu aveam un zambet teapan intiparit pe fata. Vroiam sa mergem mai repede, dar ea din contra mergea tot mai incet. Doamne, deja am am observat cateva priviri obsedate si sunt sigura ca cineva mi-a dat o palma peste fund.