Vecinul

Capitolul 5

Austin Pov'.

Atunci a fost prima oara cand am intalnit-o, sau mai bine zis am vazut-o. Nu stiu de ce mi-a trecut prin cap, in acest moment aceasta amintire. Dar, e una dintre multele amintiri pe care le am cu ea sau despre ea pe care nu o sa le uit niciodata. 

In acel moment, cand am vazut-o m-a captivat. Pur si simplu. Daca in momentul ala imi spunea sa stau in genunchi aia faceam, eram atras cu totul de ea, nu imi puteam lua ochii de pe ea. Era ca si un magnet pentru mine, un drog tipuriu si lent, un drog care in timp m-a facut dependent de el. O dependenta care a facut atat de mult bine pe cat si atat de mult rau. Se spune ca unele persoane au ceva special, ceva ce nu multa lume are sau nu  multa lume poate observa, ei bine eu asta am vazut la ea inca din momentul in care a pus piciorul in aceea cafenea.

Totul la ea te fascina, te atragea. Avea o anumita stralucire si un farmec de care nici ea nu stie, nici macar in ziua de azi. Nu a stiut si nici nu cred ca o sa stie vreodata ce efect si impact a avut asupra mea. Din ziua aia am tot incercat sa dau de ea, am tot mers acolo, am mers prin imprejurimi, dar nimic. Era ca si cum ar fi inchitit-o pamantul. Vroiam neaparat sa stiu cine e, sa fiu langa ea, o vroiam aproape si o doream pentru mine.

Vacanta de iarna a trecut si odata cu ea a trecut si speranta ca o voi mai vedea vreodata. Simteam in gol in piept de fiecare data cand ma gandeam la ea, ca si cum ceva nu era la locul lui.

In prima zi de scoala de dupa vacanta, se zvonea in pauza de pranz ca avem o eleva noua. Nu eram genul de persoana care se dadea in vant dupa barfe, intra-adevar ma intrigau si ma faceau curios, dar nu eram genul de persoana care sa barfeasca. Stateam la masa noastra cu baieti mei si vorbeam cum ne-am petrecut toti vacantele, ei fiind plecati cu parinti, numai eu am ramas aici. Nu le-am spus despre 'fata din cafenea" si nici nu aveam de gand. Cand deodata la masa de langa mine, o fata vorbea atat de tare incat sa o auda toata sala.

- Zvonurile sunt adevarate. Avem o fata noua si se pare ca vine aici, in sala de mese, eu cu ochii mei am vazut-o cum se indrepta aici si fetelor, fata asta ar putea sa ne fure toata popularitatea si toti baietii. E asa frumoasa si felul cum merge si aerul care o inconjoara, zici ca ii o printesa! Terminase fata de spus, Jane, parca o cheama si face parte din trupa de majorate si trupa cea mai populara din scoala.

Se auzise un sumzet de uimire prin toata sala de mese. Barfa e mai savuroasa aici de cat mancarea, e ceea ce le mentine atentia tuturor neispravitilor astia sa vina la scoala.

Se auzi un raset, strident care deranja toata sala.

- Te rog, zise inca razand Barbara Rich! Cea mai populara si frumoasa fata din liceu. Este frumoasa, dar este atat de rea si plina de ura, a facut orice ca sa fie cea mai populara de aici, si cand spun orice, sa ma credeti pe cuvant. Eu sunt cea mai frumoasa si toata lumea o stie, nu vine vreo taranacuta sa ma detroneze pe mine. Jane, draga cred ca ai nevoie de ochelari sau poate de un creier. Acum stai jos si numai vorbi prosti, nici pentru astea nu esti buna, zise ea cu o privire rece in ochi.

Se intoarse catre mine si imi zambi. Am intors pur si simplu spatele la ea. Odata m-am culcat cu ea fiind prea beat ca sa realizez si de atunci numai dupa mine se tine, e exasperant. Nu as fi niciodata cu o persoana ca ea.

Si atunci usile cantinei sau deschis si in sala s-a asternut o liniste de moarte. Nu se mai auzea nici un zgomot.

Toti priveau catre usa, unde se afla ea. Ea era aici. Aici, in acelasi liceu cu mine! Am ramas cu gura cascata, la propriu.

A stat cateva secunde sa priveasca prin sala si apoi privirea i se opri asupra mea si pot sa jur ca stia cine sunt. Si-a intros repede capul si si-a facut drumu spre locul unde se servea mancarea.