PARTENERUL

7

Uneori viața îți oferă tot felul de surprize și îți demonstrează că niciodată nu ești pregătit pe deplin pentru a da piept cu viitorul. Nu am cerut mult, am avut deja norocul să mă nasc într-o familie bogată și frumoasă care mi-a pus totul la picioare. Dar, care totodată mi-au insuflat valoroase valori morale, având grijă să nu devin o răzgâiată, cu toate că am fost destul de răsfățată. Încă de mică, fiind singura moștenitoare a familiei, mama nemaiputând face alți copii, am fost crescută în ideea de a deveni viitor președinte al firmei și de a avea grijă de afacerea familiei de care depinde bunăstarea noastră precum și a familiilor celor ce lucrează pentru noi. Chiar îmi place ceea ce fac și cu adevărat parcă sunt născută pentru asta. Spre norocul meu! Dar, nu m-a învățat nimeni cum stă treaba cu dragostea și acum, se pare că va trebui să învăț singură din propriile greșeli. Nenorocitul naibii de arogant sexos, s-a infiltrat în sufletul meu întâi prin contul fals de pe instagram. Era prea frumos să fie adevărat, chiar eram în culmea fericirii că am găsit un tip care mă place pe mine, fără să ia în calcul faptul că sunt bogată. Cea mai mare prostie am făcut-o în seara aia afurisită de la club, când sub influența băuturii am căzut în mrejele nenorocitului și am ajuns împreună în pat. Nu mă pot plânge, naiba să mă ia de idioată, a fost cea mai tare partidă de sex pe care am trăit-o. De fapt, am simțit-o chiar ca pe o partidă de dragoste, atât a fost de pasională și de intensă.
Dar trebuie să încetez a îmi mai plânge de milă și să mă pregătesc pentru cina din această seară. Urăsc astfel de întruniri, în care fiecare dintre familii își expun pe tapet noile realizări sau îsi laudă odraslele. A trebuit, de-alungul anilor, să supraviețuiesc privirilor pline de ură ale progeniturilor așazișilor prieteni ai familiei mele, în timp ce părinții lor exclamau cu admirație când îmi erau lăudate realizările. Trebuie să recunosc că am fost cam tocilară, dovadă fiind rezultatele excelente pe care le-am obținut pe toată perioada de studiu. Noroc cu prietena mea, Sara, care mi-a fost alături, m-a înțeles și a fost singura care a știut ce rebelă se ascunde sub aspectul meu de tocilară. Asta este, în orice geniu există o doză de nebunie!
Aș fi dorit să evit reuniunea din această seară, dar nu doresc să o supăr pe mama, destul că, involuntar, i-am făcut ziua mai grea tatei. Îmi iau o pereche de blugi albi slim și un top crem, pantofii negrii, un machiaj ușor și gata. Părul îl prind într-o coadă de cal, nu îmi place să mă deranjeze când sunt la masă și mănânc. Îmi iau poșeta, telefonul și cheile de la mașină și plec către casa părinților mei, am vorbit cu Sara la telefon, ne vom întâlni acolo. Măcar voi avea cu cine să îmi petrec seara, bârfind despre ultimele noutăți sau ținutele invitatelor mamei.
Ajung în fața porților imense care se deschid automat, lăsând liber accesul către o alee ce duce la impozanta vilă unde locuiesc părinții mei. Nu văd nici o mașină din afara familiei parcată în fața casei, se pare că am venit prea devreme, la naiba, asta îi va da ocazia mamei mele să mă bage într-o ședință constructivă. Poate am totuși noroc și apare prietena mea mai repede, altfel nu mă văd prea bine. Uite că îngerul meu păzitor ține cu mine și nici nu apuc să cobor din mașina mea că, fulgerător, parchează alături un porsche alb, din care coboară ca o divă Sara, îmbrăcată într-o rochie roșie, cambrată pe corp și cu o palmă mai sus de genunchi, părul blond îi coboară în bucle bine definite pe spate iar machiajul este unul profesional, care îi pune ochii de un albastru închis în valoare. Rămân cu gura căscată în fața apariției ravisante a prietenei mele și parcă încep să mă rușinez de simplitatea hainelor pe care am ales să le port.
- Hei, ce faci frumoaso, mă interpelează Sara în timp ce mă îmbrățișează.
- Wow, am pierdut ceva? Ce este cu tine așa de elegantă?
- Păi... am o întâlnire puțin mai târziu, te rog să nu te superi pe mine, am venit doar să îți susțin moralul și apoi plec, face către mine o față ca de cățeluș.
- Mda, mulțumesc, cred că vrei să mă îngropi, nu să mă susții! Îi reproșez înciudată.
Ne îndreptăm amândouă către ușa de intrare unde suntem întâmpinate de către stăpâna casei, alias mama.
- Bine a-ți venit fetelor, ne întâmpină cu un zâmbet pe față care dispare rapid în timp ce mă analizează din cap până în picioare. După cuta de încruntare de pe fruntea ei, îmi dau seama că am dat de naiba.
- Selena Morgan, tună vocea ei în timp ce ne face loc să intrăm în casă, ce este cu ținuta asta la tine? Cumva te-au prădat hoții sau ai pierdut cardul?
Sara pufnește în râs și îmi vine să o iau de moț. Începe să îmi pară rău că am chemat-o, se pare că ziua asta neagră încă nu s-a terminat. Mama mea este o femeie elegantă, care ține la etichetă și care, încă de când eram mică, a încercat să îmi insufle reguli cu privire la vestimentație, mai ales când organizează o recepție ca cea din această seară. Doar că, exact în momente ca acestea partea mea rebelă se găsește să se răscoale și intru vreau, nu vreau în câte o ședință în care mi se reamintește că o haină bine aleasă spune totul despre acea persoană.
- Mama, dacă nu îți place ținuta mea, pot foarte bine pleca acasă, sunt foarte obosită!
- Să nu îndrăznești! Vei urca imediat în camera ta și caută ceva cu care să te schimbi. Sara, dacă ești drăguță, du-te te rog cu ea și ajut-o să găsească ceva elegant!
- Cu mare plăcere, mătușă Irene, spune trădătoarea de Sara, care sare să îi facă pe plac mamei.
Mă îndrept bosumflată către scările ce duc la etajul unde se află camera mea, în timp ce Sara chicotește pe la spatele meu.
Intru în cameră și mă așez pe pat. Când m-am mutat, am luat doar o parte din haine, dresingul fiind aproape plin.
- Acum că suntem doar noi două, poți să îmi povestești ce s-a întâmplat? Pe cine trebuie să omorâm? mă întreabă Sara, în timp ce cotrobăie prin dresing după o ținută adecvată pentru mine, care să fie pe gustul mamei.
Ce naiba, am gândit cu voce tare sau nebuna asta citește mințile oamenilor, mai nou?
- De unde știi? mormăi îmbufnată.
- Nu știu nimic. Încă!
Zâmbește sugestiv către mine și îmi întinde o rochiță.
- Aștept să îmi spui tu! continuă, uitându-se nerăbdătoare la mine.
- Off, dacă ai ști ce mi s-a întâmplat, poți să spui că sunt cea mai mare idioată în viață!
- Pe dracu, chiar așa de rău este?
- Mda, deci... cu ce să încep?
- Cu începutul, dar asta în timp ce te îmbraci, cât mai rapid te rog, dacă nu vrei să ne trezim cu mătușa Irene la ușă, apoi, trebuie să mai și plec mai târziu, sunt așteptată, zice Sara făcându-mi cu ochiul.
- Desigur, halal prietenă, mă strâmb la ea, eu sunt pe cale să comit o fărădelege și ție îți arde de tăvăleală!
- Lasă, lasă, că voi compensa eu cumva, acum varsă tot și cât mai curând! spune amuzată bătând cu degetul în ceasul prețios de la mâna ei.
- Așa..., tărăgănez trăgând aer în piept, astăzi, după cum știi, a avut loc ședința cu noul partener!
- Aaa, cu boșorogul..., mă întrerupe Sara, făcându-mi sugestiv din sprâncene.
- Boșorog pe naiba, rostesc înciudată, oftând din tot sufletul, nici nu mă crezi dacă îți spun!
- Ia uimește-mă! Ce poate fi atât de groaznic?
- Poate... faptul că viitorul nostru partener este tipul cu care m-am culcat în seara de la club?! spun cu o voce mică.
O văd pe prietena mea cum cască ochii mari, rămâne stană de piatră, după care sare brusc în sus.
- Pe bune? Bunăciunea aia plină de pachețele, zeul ăla uimitor va fi colegul tău de birou, zice râzând, adăugând ghilimele de rigoare cu degetele pentru "colegul".
- Mda, cam așa ceva!
- Asta chiar că este o problemă afurisită! Grăbește-te cu îmbrăcatul! nu uită să mă atenționeze din nou.
Naiba, numai de cină nu îmi arde mie acum, nu mai bine stăteam liniștită acasă, singură, în patul meu și îmi plângeam de milă?
- Mă grăbesc, stai liniștită, totuși, să nu uit, câți ani crezi că voi lua pentru crimă cu premeditare? nu renunț la planul malefic ce îmi bântuie mintea încă de când am dat cu ochii de un anume zeu.
- Ești nebună, cum să distrugi sursa aducătoare de senzații tari! Ce naiba, idioato, dacă nu îl vrei tu, poate îl iau eu la o tură!
- Să nu îndrăznești! strig hotărâtă la ea, simțind deodată cum îmi ia fața foc.
- Ha, ha, nu cumva ai început să simți ceva pentru el?
- Ce? Cum? Este imposibil!
- Dacă așa spui tu! pare să renunțe, chiar dacă fața ei exprimă cu totul altceva.
Suntem întrerupte de câteva bătăi în ușă, urmate de vocea Anei, servitoarea părinților mei.
- Domnișoara Selena, sunteți gata? M-a trimis mama dvs!
- Venim acum, strig la ea strâmbându-mă ca un copil, ceea ce o face pe Sara să pufnească în râs.
- Haide să coborâm, îmi zice prietena mea. Sper că nu vrei ca tocmai mătușa să vină după noi.
Oftez și o urmez ieșind din cameră.