1

44 0 0
                                    

Încerc să finalizez proiectul început în urmă cu câteva zile și deja simt cum mă cuprinde oboseala. Îmi arunc un ochi în colțul monitorului care tronează pe mijlocul biroului, unde ceasul îmi arată că este destul de târziu și mai că nu strigă la mine că ar cam fi timpul să nu mai terorizez atât de mult tastatura și să dau save și shut down cât mai rapid la proiectul la care lucrez.

Offf... nici nu știu când a trecut timpul și precis iar sunt ultima care pleacă din firmă. În ultima perioadă a devenit o obișnuință plecatul cât mai târziu de la birou. Mă ridic de pe scaunul meu confortabil, pe care apropo, l-am găsit după multe căutări prin magazinele de specialitate. Este îmbrăcat într-o piele maronie fină care acoperă buretele de spumă cu memorie din care este alcătuit. Se reglează pe mai multe planuri și odată așezată în el, am impresia că plutesc pe un norișor pufos. Nu pot să uit nici acum privirile invidioase ale colegilor mei atunci când cei de la firma de mobilă mi-au livrat minunăția, dar nici faptul că, amuzat de situație, șeful meu a fost foarte îngăduitor și m-a trimis la contabilitate pentru a mi se deconta contravaloarea pe care am plătit-o pe faimoasa piesă de mobilier, considerând-o o investiție profitabilă, confortul meu contribuind la realizarea celor mai bune proiecte de care depinde succesul meu și al firmei.

Ah, îmi îndrept spatele și îmi mângâi cu febrilitate fundul meu bombat, care acum urlă de amorțeală. Scaun nenorocit, mă atrage în mrejele lui și uit să mai plec, asta făcând ca o anume parte importantă a corpului meu să sufere intens. După operațiunea dezmorțire, îmi strâng actele de pe birou cu o mână iar cu cealaltă deschid telefonul care îmi captează brusc atenția cu notificarea de Instagram ce mă anunță că am primit un mesaj. Las totul la o parte și când dau să citesc mesajul, al naibii telefon începe să îmi sară în mână ca mai apoi să ajungă pe jos. Afurisitul, bine că nu s-a spart, abia ce l-am cumpărat. Îl recuperez rapid și glisez bulina de răspuns la apel.

- Hei, ce răspunzi așa de greu, te deranjez cumva? se aude chicotind, vocea prietenei mele Sara.
- Fir-ai să fii tu de nebună, o apostrofez nervoasă, din cauza ta am scăpat telefonul pe jos!
- Ha, ha, dar ce făceai de te-am speriat, cumva priveai ceva interzis sau erai în tandrețuri cu careva? se aud hohotele de râs ale nebunei.
- Aș fi vrut eu. Tocmai ce mă pregătesc să plec și îmi strâng dosarele.
- Selena, urlă la mine nebuna, făcându-mă să îndepărtez telefonul de ureche, eu înțeleg că scaunul ăla își merită toți banii dar asta nu poate înlocui niște brațe musculoase, doritoare să ofere tandrețe și alte nebunii!

Mda, vedeți voi, de aia este prietena mea cea mai bună, ca să mă aducă cu picioarele pe pământ, adică pardon, să mă ridice din confortabilitatea oferită de jilțul meu ultimul răcnet.

- Ho și nu mai striga așa, te-am auzit, și toată planeta pe lângă mine, gata, acum plec acasă! mă răstesc la ea, nervoasă că îi turuie gura și mai mult iritată de faptul că nu am putut să citesc mesajul primit.
- Acasă pe naiba, continuă Sara nestingherită, în seara asta am chef de distracție și ieșim în club, să nu dea naiba să mă refuzi iarăși, că te iau legată!
- Dar nu am nici un chef, mă plâng eu în speranța că renunță, sunt obosită.
- Și nefutută, mi-o trântește în gura mare, așa ai să rămâi dacă te-ai măritat cu scaunul ăla minunat de care nu te dezlipești toată ziua!

A... până aici! Atâtea injurii aduse iubitului meu, în moliciunea căruia îmi petrec toată ziua, mă fac să îi zic vreo două!

- Ia vezi-ți tu de ale tale și lasă-mă pe mine! De unde știi tu cum sunt?
- Eu cred că tu uiți cu cine stai de vorbă, nu se lasă Sara împresionată de izbucnirea mea, în două ore sunt la ușa ta, pune pe tine ceva sexi și așteaptă-mă!

Îmi închide telefonul în nas, lăsându-mă fără drept de replică. La drept vorbind, naiba să o ia dacă nu are dreptate! Zeița mea intimă tânjește după atenție, ba urlă la mine de când nu a mai fost băgată în seamă. A, a mai avut parte de câte o aventură cu Toby, care își face el treaba, dar vrea și ea ceva nou, real, ceva care să o zguduie la propriu, duce dorul unor mângâieri adevărate, nu doar a vibrațiilor fără număr. Păi da, că Toby este vibratorul meu ce îmi ține de cald în serile când simt nevoia de o descărcare de adrenalină bună.

Îmi aduc aminte subit de mesajul primit mai devreme și deschid repede telefonul. Zâmbesc instantaneu când văd inimioarele primite de la admiratorul meu secret și mai că îmi vine să renunț la club în favoarea lui Toby, care îi ține locul în ultimele seri celui ce îmi trimite mesajele care mă fac să mă excit în timp ce le citesc.
Treaba cu mesajele a început în urmă cu câteva săptămâni, când am început să primesc pe instagram, mesaje de la un necunoscut pe care nu am reușit să aflu cum îl cheamă sau cine este.

Arunc telefonul în geantă și mă îndrept grăbită către parcare. Iubita mea roșie mă așteaptă tronând ca o regină în parcarea goală, o deblochez, mă instalez la volan, pornesc demarând în trombă. Ador senzația pe care mi-o oferă mașina mea, circulând cu viteză pe șoselele care duc spre apartamentul de lux aflat într-un cartier rezidențial, în care m-am mutat singură de ceva timp, dorind să fiu independentă. Îmi las ferrariul în siguranță pe locul de parcare rezervat mie, păi da, că doar nu credeați că am orice mașină, tot ce este mai bun e pentru mine și intru grăbită în casa scării, accesând nerăbdătoare de pe panou, butonul de chemare al liftului. Înjur în gând, al naibii lift, atunci când te grăbești îți face câte o figură, tresar când ușile se deschid brusc, pe ele ieșind o siluetă impresionantă, care mirosea a lavandă fină. Dau să intru și străinul misterios trece pe lângă mine atingându-mă ușor cu cotul, simțurile mele adormite se trezesc brusc, zeița mea intimă zici că a băut energizante și eu îmi ridic rapid ochii.

- Scuze, murmură posesorul a doi ochi negri care se lipesc de mine analizându-mă cu nesaț.
Drace, hipnotizată de privirea întunecată, nu sunt în stare să îi răspund, simțurile mele sunt amorțite de mirosul senzual pe care îl emană și când reușesc cu greu să refac conexiunea gură- creier, ușa liftului se închide privându-mă de imaginea celui mai sexi bărbat pe care l-am întâlnit până acum. Cine naiba o fi masculul ăsta, vreun vecin nou sau era venit doar în vizită?

Prefer prima variantă, pentru că la a doua, deja sunt invidioasă pe femeia care a avut privilegiul să atingă asemenea exemplar. Urma parfumului continuă să mă excite și intru vijelios în apartamentul meu, mă dezbrac aruncând hainele pe unde se nimerește și intru la duș. Dacă nu aș fi fost în întârziere, acum îl puneam la treabă pe Toby, mai ales că pot atribui un chip și mai ales un corp, ah, și ce corp, fanteziei mele.
Învăluită în mirosul de ciocolată al gelului meu de duș, îmi ung corpul cu o cremă hidratantă, tot de ciocolată, îmi iau din sertar o lenjerie intimă de dantelă neagră și mă postez în fața dresingului, privind nehotărâtă mulțimea de haine.
Cu ce naiba să mă îmbrac?

PARTENERULUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum