PARTENERUL

8

Oftez și o urmez ieșind din cameră. Pe măsură ce coborâm scările, apropiindu-ne de imensul living unde este frumos așezată o masă lungă, gata pregătită să-și primească oaspeții, se aud vocile primilor invitații care deja și-au făcut apariția.

Părinții mei se întrețin cu părinții Sarei, apropo, era de așteptat să vină și ei, având în vedere că au și câteva afaceri împreună. Mai este încă un cuplu, care mi se pare vag cunoscut dar pe care nu am avut plăcerea( asta în ghilimele, nu vă gândiți că mor de dragul de a socializa cu oameni noi) să îl cunosc față în față. Privită din profil, figura bărbatului mi se pare vag cunoscută, doar că oricât aș încerca, nu îmi amintesc dacă și unde l-am cunoscut.

- Iată că au apărut și prințesele noastre! se întoarce tata când ne simte prezența, privindu-ne cu drag pe amândouă.
- În sfârșit, începe mama, aruncându-mi fracțiune de secundă o privire dezaprobatoare. Ea este Sara, fiica soților Tomas, prezenți aici de față, un avocat de prestigiu, foarte frumoasă și elegantă! o laudă mândră nou-veniților pe prietena mea, care, ca o adevărată doamnă din societate, mândră de poziția ei, se salută cu fiecare.

- Iar aceasta, revine cu ochii pe mine, este mândria noastră, Selena, moștenitoarea întregului imperiu pe care familia noastră l-a clădit.

Doamna din fața mea mă studiază din cap până în picioare, având în privire o ușoară tandrețe părintească. Este foarte elegantă și se vede de la o poștă că face parte din înalta societate prin statura impozantă pe care o afișează. Dar, cu toate acestea nu mi se pare a fi o persoană rigidă tocmai prin zâmbetul cald care îi luminează fața. Soțul ei, o personalitate care prin simpla sa prezență impune respect, mă fixează amuzat cu o privire întunecată, care îmi creează fiori.

- Fetelor, dânșii sunt soții Tremlin, viitorii noștri parteneri de afaceri, aud ca prin vis vocea tatei și încremenesc instant.

Naiba de treabă, de aceea mi se părea cunoscut boșorogul, care în paranteză fie spus, numai a boșorog nu arată. Aceștia sunt părinții coșmarului meu, care se pare că este așteptat să sosească în curând. Nici că se putea mai bine! Nu stăteam eu cumințică la mine acasă? Sara îmi dă un cot în coaste, afurisita, când aude numele celor doi și îmi face sugestiv din sprâncene. Se aude între timp soneria de la ușă și simt deja cum începe să îmi tremure tot corpul, de zici că urmează ceva rău.

- Viitorii tăi socrii! îmi soptește amuzată la ureche, prietena mea.
- Scorpie trădătoare! mă uit urât către ea.

În câteva clipe își fac apariția în living nu unul, ci doi zei coborâți din ceruri, naiba să mă ia, zici că sunt scoși la imprimantă.
Hopa, presimt că asta va fi o seară al naibii de interesantă. O simt pe Sara cum se foiește lângă mine, îmi arunc un ochi subtil către ea și o văd cum îi lucesc ochii și mai că nu salivează la tabloul care se înfățișează în fața noastră.
Arogantul zeu, la apropierea căruia corpul meu trădător începe să fie cuprins de mii de fiori, mă cercetează din cap până în picioare cu o privire lacomă. Un spiriduș rău își face apariția în creierul meu și mă îndeamnă la rele atunci când, prietenul sau ce naiba o fii celălalt, își ațintește asupra mea niște ochi albaștrii și îmi zâmbește amabil. Unde or fi fost până acum bunăciunile astea, nu știu! Doi dintr-o dată este prea mult pentru sănătatea mea mintală!

- Pe fiul meu, Marcus, cred că îl cunoașteți, se aude vocea vibrantă a domnului Tremlin, de fapt el se va ocupa în principiu de toate afacerile noastre, consider că este timpul să încerc să mă retrag...
- Tată, nici chiar așa, îl întrerupe zeul.
- Ei, fiule, cred că este timpul să-i lăsăm pe cei tineri să se afirme, spune zâmbind sugestiv către tatăl meu, care îl aprobă cu o ușoară înclinare a capului. Iar acest tânăr fermecător, se întoarce către celălalt mascul, este nepotul meu, Chris, care tocmai s-a întors din Europa.
- Încântat de cunoștință, zâmbește amabil Chris, dezvăluind o dantură perfectă.

O aud pe idioata de lângă mine cum geme înfundat și îmi vine să îi dau una să o trezesc din excitarea care se pare că tocmai a cuprins-o, nu că eu aș fi fost mai brează.
Chris vine și îmi ia mâna, îmi pupă apăsat și prelung dosul palmei, moment în care se aude un mârâit nervos. Schițez un mic zâmbet și îl trag într-o îmbrățișare călduroasă.

- Îmi pare bine să te cunosc! îi fac din ochi, spre nervozitatea vizibilă a celuilalt mascul care ne privește încruntat.
- Ești foarte frumoasă, mă complimentează Chris, am auzit multe despre tine!
- Sper că numai de bine, dacă este ceva de rău, nu este nimic adevărat, mă alint pe lângă el, zâmbindu-i jucăuș.

Zeul arogant pe nume Mark are o privire criminală care mă amuză, și nu numai pe mine, dacă este să mă uit la fețele celorlalți.
- Ea este cea mai bună prietenă a mea, o trag pe Sara lângă mine și o simt cum se topește sub privirea admirativă a lui Chris.
- Sara, avocat, întinde idioata mâna să facă cunoștință cu zeul din fața ei.
- Chris, delicvent, îi face cu ochiul, îi sărută mâna apăsat apoi o trage într-o îmbrățișare ce o face pe nebună să scape un mic geamăt.

Naiba să o ia de situație afurisită, o trag pe Sara din brațele lui Chris și în timp ce ne îndreptăm către masă, o ciupesc ușor de braț.

- Ce ai nebuno, ce te-a apucat? mă apostrofează în șoaptă.
- A, nimic, doar că am vrut să te aduc cu picioarele pe pământ! Nu știu de ce, dar mi se pare că plutești cumva pe niște norișori!
- Daa, continuă ea visătoare, și un anume sclav grec îmi face masaj, mm....
- Parcă te grăbeai undeva în seara asta, îi aduc aminte pe un ton răutăcios.
- Ah, da, bine că mi-ai adus aminte!

O văd cum se ridică brusc de la masă și pleacă afară. Halal educație, nici măcar nu și-a luat la revedere, lucru care nu mă uimește doar pe mine, ci și pe o parte dintre participanții la masă. Mama Sarei vrea să se ducă după ea, dar tatăl ei o reține cu un semn discret. Este deja foarte obișnuit cu nebuniile și ieșirile fiicei lui încât nu îl mai uimește nimic.
Seara se anunță interesantă, în sensul rău, dacă este să mă iau după faptul că vecinul meu de la masă este un anume mascul care îmi atinge ușor, ca din întâmplare, când brațul când coapsa mea, ceea ce face ca tot corpul să mi se încordeze ca un arc. Naiba să îl ia, prin față îmi apar imagini cu noi doi împreună în pat și, subit, îmi piere pofta de mâncare. Rămân cu gura căscată când o Sara mult prea zâmbitoare revine în living și se așează maiestuos la masă, pe locul liber de lângă mine.

- Parcă plecaseși! Îi șoptesc la ureche.
- Și să pierd tot spectacolul, mi-o întoarce ea.
Afurisita, din avocatul meu s-a transformat dintr-o dată în juratul care stă și analizează pentru a-mi da verdictul. Care nu întârzie să apară, după ce am terminat de mâncat și ne-am retras pentru un cockteil ușor, continuând discuțiile începute la masă, discuții care de altfel, nu știu de ce, încep să mă plictisească.